Ce frumos e respectul.

Ce gust de nou are respectul din lucruri mărunte, din formulele de salut, din priviri care nu se atacă atunci când nu au nimic de câștigat, din momentul când mergi să cumperi ceva și nu ți se răspunde pe un ton țâfnos, deși la situația salarială din România mai mai că l-aș înțelege fără să îmi dau ochii peste cap, pe el, pe ton,nu pe persoană din spatele/fața sa. Dar e al dracului de frumos când vorbești frumos și ți se răspunde politicos, simți asta, chiar dacă, mă repet, poate pentru că ai luat doar cafea, nu ai fi meritat atâta bunăvoință din partea unui străin. Sau poate că așa este și eram eu dezobișnuit cu asta, sau, cumva, îndepărtat de asta. Oricum am un zâmbet micuț când spun asta pentru că mai devreme spusesem cuiva că lumea e bolnavă, iar prin asta cred eu că am găsit, cel puțin pentru ziua de astăzi sau ce a mai rămas din ea, un motiv să cred că m-am înșelat și sunt dispus să îmi asum/ să îmi dau cu terenul în cap.

P.S. Da, astăzi avem. Mai devreme am trimis un cv unei tipe de la Radio Lynx și a spus că o să revină ea cu un răspuns. Genul ăsta de abordare îl cunosc, știu ce înseamnă, e cea mai politicoasă formă de refuz inventată. Dar eu acum zic altceva: dacă vreți ca ratzone să ajungă la radio lynx, scrieți un DA, și eu am de gând să îi arăt tipei binevoitoare că o sumă de oameni, doi, trei sau mai mulți, Doamne de-ar fi așa, au încurajat această inițiativă, și poate se va îndupleca. Oricum dacă va fi să fie tot ce se va auzi acolo/discuta va trece prin acest blog pentru că de asta este el al meu și eu al lui. Un DA ar fi cel mai de apreciat. Apreciez. Să aveți parte de Frumos!

Frumusetea tristetii

Nu stiu sa desenez fericirea
cand culoarea este scoasa
din chenarul zambetului
peste care dunga neagra nu-si arata coltii,
infipti deja in apetisanta carne a privirilor sucombate
in ridurile unui asflat de noiembrie…
si totusi ploua cu lumina stinsa peste geamul acoperit
cu umbrele inchirierilor unor zgomote sociale,
uita ele parfumul serilor cand umblam
dezbracat,
intre lumi paralele ce se asteptau cu sabii dupa astri atipiti
…cred ca mi-au despletit fiinta cand si-au incruntat metalele!