azi mama a vrut sa ma „trezeasca”. ce gluma buna. dupa cateva chestii care nu fac obiectul postarii din seara asta i am zis ca nu stiu cu ce au gresit ei atat de tare incat sa aiba o asa mare pedeapsa. ei, ce ai, iar vorbesti pe aratura…apoi i am explicat clar: singura greseala a voastra sunt eu. doamne, DE CAND TREBUIA SA FAC ASTA… bla bla bla…
greseala
greu
Nu pot intelege de ce trebuie sa mai vina inca ceva cand e destul cat de greu este. de ce trebuie sa-mi cada in picioare plumbul cand deja am otel??? poate ca nu sunt atat de simple precum e in starea farama mea de minte sa le perceapa??? sau poate eu le complic fiindca nu pot intelege ceva decat in momentul in care l-am dus la nivel asta si de acolo oricum e prea complicat ca sa mai stiu de ce dracu se intampla…
Viata mea e o greseala
Daca simti ca te pierzi cand cineva iti spune exact unde esti, inseamna ca faci o greseala ascultandu-ti vocea. Inseamna ca esti ipocrit si mai si pui incorect pensula peste noapte ca sa dai culoare pe culoarul blestemat al existentei tale. Vreau sa fiu martorul necesar si suficent pentru a ma condamna. Concluzie: a fost o greseala sa nu cred ca nu este o greseala sa ma cred greseala.
Dupa asta…
E pacat sa cersesti viata,
Cand ea se consuma in greseala,
Iluzia de sentiment ca poti departa pasii
E o incercare din greseala
Greseala se plateste cu sange din sange
Arzand timpul in iluzia de libertate
In sine o ecuatie pentru absenta din timp
Pana… e un foc care vrei sa arda dar uiti sa-l aprinzi
Ca o memorie care nu mai are spatiu pentru alte inregistrari
Si prinde gust dulce de rosu inspumat
Dupa…pot sa cad din plin in gol, dupa asta…
Gand de duminica
Intrebare: Omu’ invata din greseli dar oare cand greseste invata?
P.S. m-am trezit cu versul asta in cap. Si da, este dintr-o melodie, pe care nu sunt mandru c-o stiu:)
Radu 