nu traiesc ca sa scriu ci scriu ca sa traiesc

da, cred ca asta este: nu traiesc ca sa scriu ci scriu ca sa traiesc. asta e ceea ce ma tine acum, poate ca asta a fost dar sub alte forme. sau cine stie ce haine bizare imbraca viata asta. cam atat acum, momentan sunt intr-o postez si apar din ce in ce mai rar, fiindca estenta nu sta in cantitate. pace voua:)scriu

Seductia somnului

Am invatat sa-l mint. Si o fac atat de bine incat nu mai bate deloc la usa.  Cuvintele simple, dar vinovate prin greutatea suprema pe care mi-o injecteaza in duplicitara (i)realitate, fac din mine cel mai potrivit loc pentru a se dospi, reusind prin asta sa devina din pietre, stanci. Aici intervine elementul rational conform caruia nu poti urca stanci fara echipament decat in somn. De aceea incerc sa arunc praf peste (ne)reusitele de acolo, dar care sunt doar fabulatii, sau au devenit prezente intr-un prezent eliptic prin definitia de a fi prezent in joc fara ca eu sa fiu prezent. Ultimele cuvinte s-au asternut in total contrast cu ultimele realitati. Legatura dintre ele este doar o bariera paralela  care nu influenteaza (foto explicativa). Despre asta e vorba: modul in care iti imbeti simturile pana cand te regasesti treaz intr-un univers care doar beat te mai accepta:) Participa la „Life in pictures”  alaturi de :

Astazi

Astazi nu mai las doar imaginile sa vorbeasca. Pun si eu umarul. Despre ce? Despre „fac ce vreau, dar vreau ce fac?” Asa ca va intreb daca e bine ce facem cand facem ce vrem? Daca nu e doar expresia libertatii, fara sa contina si pe cea a constientizarii? Cate fapte credeti ca sunt expresia rationamentului absolut??? Va astept cu reactii!!! Salve