uit sa recit de pe o foaie din mana-mi insangerata abundent chiar aici, in infernul permanent, constient doar ca pierd prezent traind viitorul in trecut, dar nu pot sa ma abtin fiindca explodez cand incep sa delirez in acest absolut grotesc de care leg o franghie si eliberez obiectul static, e starea care se declanseaza si care declanseaza o avalansa de cuvinte moarte, ce nu si-au programat timpul cum trebuie, ce nu si-au stapanit creatorul care nu vreau sa creada, sa stie, sa vada, sau sa auda cum trec in nefiinta, dar e un paradox, poate chiar unul infect,  poate mai sadic decat a fost vreodata, caci tot ce vrea creatorul e sa-si ingroape creatia, adica pe el insusi, fara sa constientizeze ca insasi constiinta ii joaca feste, pretinzand un firesc hazard intr-o seara uitata la o masa echilibrata de cateva pahare inegal umplute…

Ceas fara idee

E ceasul care bate anost

putred de dureros

se desira franghii din pansamentul ideilor

captive intre zbucium de sange nevarsat

zdrobind

sferturi de raspunsuri iscate din intrebari eronate

un glont danseaza prin libertate

muzica s-a stins…danseaza iar

infinitul necronometrat mai face doar niste pasi

dizolvati in lipsa ritmului…

Participa la Life in picture”