am intrat cu sase lei convins sa stau cateva minute si sa iau ceva. la bar mi s-a spus ca de banii astia pot lua doar o apa la 0,25. o fata la uniforma si-a pus o manusa ca sa ma poata da afara. a venit un tip din spate ce parea a fi mai vechi si i-a spus ca ma poate lasa acolo pentru zece minute. am baut apa. de doua ori. aici e net. sacosa e gaurita si ma intreb de ce mai functioneaza dracovenia asta. oamenii de aici se uita la mine cu ochii beliti mai ceva ca……am strans doua zile pentru apa de aici, am lasat decat de paine in fiecare dintre ele. dar mi-am promis ca bat butoanele astea de indata ce fac rost de ceva arginti. cele zece minute se duc…privirile celor de aici sunt dezgustul in forma autentica, ar trebui sa se introduca in dictionar. revin…
internet
Pun intrebari
Pun întrebări la cuvintele care sunt deja o întrebare,
… şi cine răspunde…?
De ce gândeam cu întrebările lor către mine,
ca şi cum i-aş întreba prin gândurile lor?
De ce întreb cuvintele dacă vor să stea într-o întrebare
în care să se întrebe despre ele însele?
De ce alerg cu întrebările prin buzunarele minţii altora, şi acolo mă întreb unde sunt?
De ce întreb cu metafore,
când nu am încercat niciodată să întreb prin ceea ce este întrebarea în sine?
Nu este totul o întrebare ascunsă în mii şi mii de întrebări?
Duzina de cuvinte – Acum –
Desi era drumul ce imi aratase ceata dantelata apucata de bratele mele si ma trantise de realitate, tot il urmam. Era un dans apatic intre doi actorii ce uitasera sa incaseze apluazele dupa fiecare sceneta, si totusi se prefeceau dulce ca joaca niste roluri. Dar loviturile teribile erau ordinele unui decurion ce nu aflase ca razboiul fusese demult pierdut si ca distanta dintre lovitura si urma se citea adanc pe frunte-mi prinsa dimineata pe dealuri imposibil de urcat. Si miscase toate directiile simturilor sufocate de lipsa zgomotului lor prin desprindere din fundalul sonor din piesa muta ce macina cu dor si patos fragmente din urletul pedepsei primite; pana si acuzele au semnat declaratia de eliberare din inconstienta uzata de atatea palme, lasandu-mi dezlegare ca cinci zile pe saptamana sa fiu biciuit cu canepa uscata!
Post inscris la Duzina de cuvinte;
Intrebarea zilei(de seara)
Noi invatam in timp sau timpul ne lasa sa-l invatam???
Astept reactiile voastre. Mi-ar face placere, de fapt, sa le citesc:)
P.S. aveti una bucata imagine care nu necesita comentarii. De aici: http://www.ioanabudeanu.com
Medicamentele nu sunt bomboane!
TREZITI-VA! Acest este un aspect care de care va depinde viata copiilor vostri, viata voastra, daca va comportati ca niste copii. Pastile luate doar pentru ca asa ati auzit pe la cineva, neavizat total , nu sunt o solutie. Va spun asta si din ceea ce am trait pe propria piele. Sunt aproape imun la tot felul de calmante si antibotice fiindca m-am indopat prea mult cu ele in anii nu foarte indepartati, iar acum trebuie sa maresc numarul considerabil daca vreau sa ma ajute cu ceva. Voi SA NU FACETI ASA! Duceti-va si faceti controale, se merita! Stiu, costa! Dar pretul se justifica in timp. Si la fel de important: NU MAI FOLOSITI PASTILE PENTRU ALTE DURERI DECAT CELE PENTRU CARE AU FOST CREATE! Este foarte daunator organismului, iar in timp se va vedea si asta. Grija mare! Multumesc celor care participa la aceasta campanie aparuta la Blogatu: http://blogatu.ro/2012/04/medicamentele-nu-sunt-bomboane-campanie-sociala-pe-bloguri-impotriva-automedicatiei.html#comments si desfasurata in colaborare cu: http://www.blogawards.ro/, http://cferseta.wordpress.com/, http://www.arpim.ro/medicamentelenusuntbomboane( locul unde puteti afla mai multe despre campanie)
“Un studiu efectuat in luna martie a anului 2012 ne spune ca mai mult de jumatate dintre parintii intervievati au administrat medicamente copiilor fara a merge in prealabil la un consult medical si fara a constientiza pe deplin riscurile la care ii supun pe cei mici.
Nu administrati medicamente copiilor fara a merge la un consult medical – acesta este mesajul nostru, la care va puteti gandi de fiecare data cand cel mic se imbolnaveste.”
Multumesc:)