Alb stropit

O umbră mestecă agale plumbul toamnei sfârșit

Fragmente din universul meu

La malaxor se tocesc în infecta cromatică

Cedează

Rătăcesc pe stradă fără etichetă

Cu gândurile pe tapet în mocirla plouata

Cu reflexiile obosite

Într-un pahat sărat

Din care curge un alb stropit

Lacrimi de metal înfipte în transparența alergând

Otrăvesc mai mult petele de puritate stârnite

În frumusețea nebuniei gătită cu alb și ceva metal

Metafore in intuneric

claustrobobie plantata intr-o cochilie
te sapa in mormantul tacerii absolute
ingheata sintagme inainte de geneza
si transforma rauri de soapte in lacuri secate
lipsa luminii se sprijina pe sicriul cuvintelor
otrava injectata in venele subtiri fierbe
realitatile care s-au incins
precum un sobolan intr-o galeata de metal
clipe stresat imprastiate fura o faclie de lumina
…doar un lac prin care intunericul nici ca s-a udat
inchisoarea versurilor de noapte
tocmai si-a schimbat tura
iar maine e o noua zi

 

P.S. pt ca suntem in plina zi si pt ca anititezele zi-noapte, lumina-intuneric sunt printre preferate mele. Astept reactii…