Sa intre putina lumina

Nu tu ma poti convinge sa fac ceva. Nu ma poti convinge ca trebuie sa fiu convins de ceva ce trebuie sa fie facut dar sa nu ma gandesc la asta. Trebuie sa ma las convins de scop si de final ca sa incep cu inceputul. N-o sa fiu altul decat daca am timp cu adevarat sa stiu cine sunt eu, cine esti tu, cine suntem noi si cine sunteti voi. Fiecare persoana e importanta in ecuatie pentru ca fara ea nu ar mai fi o ecuatie. Ar fi doar o suma de termeni si ele nu au un rezultat. Daca am timpul de partea mea (il denumesc in continuare asa pana imi voi da seama care e adevarata forma a lui) o sa-l las sa lucreze de partea mea fara sa scot o vorba. Doar asa pot fi convins sa se intampla ceva, doar ceva care tine de mine ca interior de persoana putin ciudata si mult neinteleasa intr-un camp inegal de stari electrice. Si da, starile sunt electrice. Complet functionale. Am pus in titlu cuvantul lumina care de fapt un soi de fictiune ciudata, putin bolnava si incolora, atat cat sa fie inteleasa printre randuri si sa-mi dea mie prilejul sa rup un text de la jumatate cu explicatia, in loc sa ii dau inainte cu ceea ce constituie un motiv pentru acest post. Am nevoie ca eu sa fac ceea ce se asteapta altii fara sa mi-o spuna. E drept ca si eu gandesc lucrurile de aceasta factura mult mai mult decat ar trebui. Fiecare avem o boala, la unii se trateaza, la altii nu. Cateodata boala asta ne trateaza pe noi de toate celelalte si pentru asta cere chirie pe viata. Fiecare trebuie sa creada in ceva ca sa stie din ce este compus. Eu sunt bucuros ca sunt mai altfel decat in anii trecuti, sper ca si anii sa fie altfel…