drama unui fericiri presupuse

drama unei fericiri presupuse

corpul meu e o pagina A4

in care toate literele se curata de zi

si se imbraca cu noaptea

ies elegant din aparare cu termeni scurti si precisi

cu miros de repetitie

corpul meu e plin de linii si taieturi

de la alunecarile in deruta

fixate pe bancheta masinii

fuziunea necunoscutului in mine

cu exteriorul in haine scurte

pagina e o camera plina de placeri

din care pe ascuns dispar cuvintele

pansament de zile si linii

spitalul e plin

pagina mea e holul de asteptare

„stiu ca tot ceea ce am scris ramane acolo”

Replica asta imi tine de urat cand e prea multa lumina si eu nu vad sa-mi pun pantofi de strada si sa pasesc in societate. Multumesc sistemului care ne guverneaza pentru ca scriu din ce in ce mai putin in perioada asta. Am nevoie de haine. Mi-e frig. Nu stiti un magazin de unde sa imi pot lua la reducere??? Inca astept un semn! De ce ar trebui sa mai port acele haine pe mine??? Eu m-am intrebat si am picat la aceasta intrebare asa ca o lansez pentru voi…astept…multumesc

Trup inghetat

aruncam fraze in lacul inghetat
cele care imi inchideau sufletul 
si nu apucam sa scurg otrava din ele
o bucata din mine ingropata in franturi ciobite
se zbat printre pietre
emotii peticite cu deceptii lichide
cu rana adanca picurand
zdruncinat de oceanul fara suflet
sangele a ajuns in statia finala 
se opreste sa alimenteze
dar literele subit au inghetat
precum cadavrul pe masa de autopsie
fara litere ce pot cauta oare in corpul meu?