drama unei fericiri presupuse
corpul meu e o pagina A4
in care toate literele se curata de zi
si se imbraca cu noaptea
ies elegant din aparare cu termeni scurti si precisi
cu miros de repetitie
corpul meu e plin de linii si taieturi
de la alunecarile in deruta
fixate pe bancheta masinii
fuziunea necunoscutului in mine
cu exteriorul in haine scurte
pagina e o camera plina de placeri
din care pe ascuns dispar cuvintele
pansament de zile si linii
spitalul e plin
pagina mea e holul de asteptare
ziceam ca facand litere e ca si cum ai sta intr-un ocean si plutind sa poti spune doar cand sa ramai fara aer… si gata! dar cineva iti tot pompeaza otrava lichida astfel si oceanului i se face frica sa te inghita
Replica asta imi tine de urat cand e prea multa lumina si eu nu vad sa-mi pun pantofi de strada si sa pasesc in societate. Multumesc sistemului care ne guverneaza pentru ca scriu din ce in ce mai putin in perioada asta. Am nevoie de haine. Mi-e frig. Nu stiti un magazin de unde sa imi pot lua la reducere??? Inca astept un semn! De ce ar trebui sa mai port acele haine pe mine??? Eu m-am intrebat si am picat la aceasta intrebare asa ca o lansez pentru voi…astept…multumesc
Radu 