Metafore in intuneric

claustrobobie plantata intr-o cochilie
te sapa in mormantul tacerii absolute
ingheata sintagme inainte de geneza
si transforma rauri de soapte in lacuri secate
lipsa luminii se sprijina pe sicriul cuvintelor
otrava injectata in venele subtiri fierbe
realitatile care s-au incins
precum un sobolan intr-o galeata de metal
clipe stresat imprastiate fura o faclie de lumina
…doar un lac prin care intunericul nici ca s-a udat
inchisoarea versurilor de noapte
tocmai si-a schimbat tura
iar maine e o noua zi

 

P.S. pt ca suntem in plina zi si pt ca anititezele zi-noapte, lumina-intuneric sunt printre preferate mele. Astept reactii…

In pauza…

Pauza sau ce, intelege cine
aseaza priviri in ordine descrescatoare
pe fereastra inchisa,
si totusi se pierde izbindu-le,
catifeaua albastra
plina de angoasa in valuri amestecata
surade firav in razele batute
de umbrele unui copac…
pauza sau cum, intiparire complexa
a paginii in asteptare
unde trece metalul incins prin venele coapte
de urmele unei salbatice impotente
ce adormise pe pieptu-mi descoperit
intr-o abundenta de culori joase
imbibate cu patos in lacul solitudinii
iar stoluri de randuri in ganduri si-au dezmortit setea.