Copac rupt

La 10-12 ani dezlegam misterul anotimpurilor prin epitete cromatice si cateva sentimente ce-mi cadeau de pe pereti in ore linistite. Cam pe la 13 a aparut „Geneza” si banda audio a inceput sa se prinda in decodor. Erau semne… Poate fragmente din viata anterioara care nu-si gasisera casa pe o ninsoare vrajmasa. Curand fragmentele au prins radacini si s-au solidificat in cuantum de picaturi interminabile. Urasc ploaia. „Temnita Rosie” are 2 ani si a pus de atunci „Geneza” in scaunul electric. Mie nu-mi trebuiesc casti ca sa-mi ascult „Muzica zilei” cam de un an. In ea ingrop cu temeri fierbinti inceputul oricarei zile mostenite de la „Geneza” Goana dupa utopie s-a oprit pe un drum ingust. Si e abia la inceput. Viteza legala a asteptarilor mele constata ca lipsesc trepte, asa ca a incercat sa-si puna aripi de ceara. Dar a inceput ploaia. Iar. S-au strecurat si cateva pietricele. Pentru refuzul de a deveni meschin, voi plati mereu. Si de fiecare data voi cere pedeapsa cu moartea. „Metafore acuzatoare” are cam 1 an si este abnegatia pentru cuvintele care s-au apropiat de orizontul meu. Niciodata nu voi ierta deghizarea personalitatii mele.

SURSA foto: http://blog.fotografdenunta.roParticipa la Blog Power 22: http://www.mostwantedblog.org/2012/05/13/blog-power-22/#comment-57898. Tema: Cuvinte cu mine. Ce mi-aș adresa dacă m-aș întâlni cu sufletul meu? Pentru ce m-aș certa? Pentru ce m-aș lăuda? Mi-aș ierta greșelile? propusa de Bianca: http://nymphtamine.blogspot.pt/2012/05/probleme-in-paradis.html. Participa:

1. Intalnirea lui IO cu EU 2. Vreau sa-mi impart viata cu MINE
3. Taceri printre cuvinte

Submit your link:

Reclame

Geneza altfel

brate metalice lacuite in stralucirea
asudarii unor corpuri miscatoare
s-au prins in joc;
atingerea lor impinge intregul
sa se rostogoleasca
impiedicand
meteoritii sa-si fixeze tinta
sa descompuna descompunandu-se;
presiunea din glasul sangelui inocent
dezfileteaza surubul mecanic
insuficent infiletat in orificiul evolutiilor creatoare
constant parasutate intr-un costum impermeabil.

Articol participant la Blog Power 17. Dana, castigatoarea editiei trecute a propus tema: Știință și Divinitate. Ești adeptul Genezei sau al lui Darwin? Poate știința explica totul, inclusiv Divinitatea?  În viața ta sunt complementare sau se exclud reciproc?

S-au incumetat pana acum: http://adythesweet.blogspot.com/2012/04/cred.html

http://abbilbal.blogspot.com/2012/04/geneza-sau-darwinism.html

Omul cu lasou…

Secventele memorabile pleaca cateodata. Ele raman categorisite drept amintiri, dar sunt puse laolalta cu lucrurile de care vrem sa scapam si de cele mai multe ori habar nu avem cum. Aleg ca in lupta asta, cu clipele scaldate in galopul vantului, sa lupt  cu un lasou in mana. Eu vreau sa dobor fiecare secunda, sa mai ma bucur de aroma ei, sa stiu unde exact sa o pun pentru ca atunci cand rezerva sufletului mi se goleste, sa am la indemana serul potrivit, sa devin propriul medic al secundelor reci, cu care sa ajung camarad la o masa unde timpul sta si asteapta linistit sfarsitul conversatiei. Lasoul este arma care pastreaza langa mine sentimentele pe care le fugaresc zi si noapte, le convinge ca merit atentie si apoi le elibereaza. Lasoul nu produce rani. De aceea il vreau sa-mi fie aproape. In fiecare aglomeratie de ganduri grabite, in fiecare intersectie unde ele lovesc cu putere claxonul sa prinda verde, peste tot vreau sa pot recupera cate ceva din fragmentele de imagine care nu apuca sa mi se proiecteze, fiindca imediat sunt chemate la o alta proiectie. Orice clipa inseamna o samanta care poate incolti corespunzator daca este protejata suficent. Poate ca eu sunt solul care are fertilitatea necesara sa creasca fiecare tresarire de miscare, fiecare unda de zgomot, fiecare fior care taie respiratia, fiecare lacrima abisal incarcata de o persoana in negura zilei. Mi-as dori ca sugestia sa-mi devina fapt, ca semnificatia sa-mi devina realizare, pentru ca sper, ca tinandu-le mai mult de vorba sa mi se destainuie cumva. Asta-s eu, omul cu lasou care nu a apucat sa spuna si sa transmita aproape nimic din ceea ce a simtit. Apoi au zburat cu tot cu incomensurabila amarciune a tacerii aproape totale. Poate ca vreau doar sa mai mai intalnesc odata cu toti si cu toate…

Articol participant la Blog Power 16. Tema propusa de liderul editiei trecute, Psi, este: Eroul principal al filmului / romanului meu. Cine aș fi, ce aș face, care sunt motivele pentru care aș fi astfel?

Lista cu articole care au lasat urme pe „tabla asta de sah”: Losty, Jenabii, Ma cheama Alunka, Viata, ferea ca vin, Cronicar al vietii mele, Romanul meu, Suras pe obrazul eternitatii, Feminista, As vrea sa fiu, Personalitati multiple.

Salutari tuturor!