Cafeaua e servita!
…de ce raman statuie cand nici nu-mi ajung minutele sa spun tot ce as avea de spus persoanelor care m-au tinut in viata pana acum…
…ei au fost acolo cand eram langa gard, si chiar daca nu l-am sarit, m-au ajutat sa raman langa el…
mai ieri era randul meu sa ii tin langa gard si eu am „atipit” … ce ratat
cine mai ma tine in barca de acum incolo???
astazi am incercat sa-mi repar eroarea si era ocupat…
si da, de acum ma iubesc (cu patos) cu cafeaua…
nimicurile au spalat totul
dintr-un singur val,
apoi isi declarau zambetul
alimentat de paharele de alcool
… ele storc bucuria cuvintelor
ramai un film mut destinat nevazatorilor
iar mesajele se pierd intre tine si restul,
intre voce si privire
doar incurca jocul
fiindca targa de salvare servea un pahar
linistea doare cand e prea multa inecata
in dorinta timpului sub dusul zgomotelor exterioare
o singura voce te mai chema
…dar se simtea murdara
asa ca a intrat si ea sub dus.
Inscrisa la „Life in picture” . Gasiti aici: http://costin-comba.blogspot.com/2012/05/zellia-fashion.html mai multe.
Radu 