Blestemul cumpărăturilor

Este de un grotesc dus la extrem gândul care te pune, ca un drăcușor cu un râs malefic și continuu din cap, să cumperi pentru ca să mai poți suporta mizeria din existența ta. Și ești mai aproape de asta atunci când nu-ți mai plac cărțile, filmele, articole, minciuna, adevărul. De fapt, cred că atunci când drăcușorul acesta se aude mai clar, e clar că urăști adevărul.

Adevărul e un cuțit pe care îl ții mereu în mână dar nu știi niciodată ce să faci cu el. Și nici nu poți să îți asumi. Și te împinge ca pe o persoană cu retard profund să-ți dorești citrice, cauciucuri arse, gusturi dulci, chestii sărate și, oarecum drăguțele și nevinovate, fructe prăjite, sucuri cu pulpă de minciună, te face să crezi că ai nevoie pentru că seara ta e goală, e stinsă ca lumina din camera mea cu geamurile acoperite pe timpului zilei.

Eu condamn fiecare gând de acest gen, condamn consumul pentru cum ne condamnă el pe noi la o viață plină de datorii. Și mereu vor spune unii că e în regulă să cumperi azi ce vrei, mâine ce-ți place, iar peste zece ani n-o să mai ai ce face. Bine măcar că încă am putere să refuz tote astea. Da, e greu pentru că sub orice formă, fiecare firmuliță vrea să vândă ceva, un șurub, un pat, un ananas, un device nou sau poate direct o femeie prin licitație dintr-o țară cu urme și glas apropiat de roșu. Mă întreb dacă ceilalți nu vor mai produce într-o zi, ce se va mai vinde?