Inima mea e oarbă da are puncte de vedere

Inima mea e oarbă dar are puncte de vedere era despre altceva. Acum e despre ziua mea. Nu mai am voie să spun cât îmi este de rău pentru că mi se spune că mă alint. Ce ironie. Să spui adevărul și să spună cei din jur că faci asta ca să capeți atenție de parcă le-aș fi cerut ceva vreodată. Nu le-am cerut nici să mă aprecieze, nici să-mi citească blogurile, dar pe cealaltă parte nici nu am vrut să scriu chestii abjecte pe bloguri ca să nu îi supăr pe oamenii serioși. Dar ei oricum sunt amestecați.

Ziua asta a fost mai dură decât de obicei. Nici un gând bun, nicio șansă de mâine, niciun reper. Ziua asta a fost așa de rea. Desigur mâine va fi doar mai rău. Poimâine va fi și mai rău. Pentru mine e prea târziu. Cred că a fost mereu dar nu știu de ce dracu m-am mințit eu. Ce ipocrit.

Omul cu lasou…

Secventele memorabile pleaca cateodata. Ele raman categorisite drept amintiri, dar sunt puse laolalta cu lucrurile de care vrem sa scapam si de cele mai multe ori habar nu avem cum. Aleg ca in lupta asta, cu clipele scaldate in galopul vantului, sa lupt  cu un lasou in mana. Eu vreau sa dobor fiecare secunda, sa mai ma bucur de aroma ei, sa stiu unde exact sa o pun pentru ca atunci cand rezerva sufletului mi se goleste, sa am la indemana serul potrivit, sa devin propriul medic al secundelor reci, cu care sa ajung camarad la o masa unde timpul sta si asteapta linistit sfarsitul conversatiei. Lasoul este arma care pastreaza langa mine sentimentele pe care le fugaresc zi si noapte, le convinge ca merit atentie si apoi le elibereaza. Lasoul nu produce rani. De aceea il vreau sa-mi fie aproape. In fiecare aglomeratie de ganduri grabite, in fiecare intersectie unde ele lovesc cu putere claxonul sa prinda verde, peste tot vreau sa pot recupera cate ceva din fragmentele de imagine care nu apuca sa mi se proiecteze, fiindca imediat sunt chemate la o alta proiectie. Orice clipa inseamna o samanta care poate incolti corespunzator daca este protejata suficent. Poate ca eu sunt solul care are fertilitatea necesara sa creasca fiecare tresarire de miscare, fiecare unda de zgomot, fiecare fior care taie respiratia, fiecare lacrima abisal incarcata de o persoana in negura zilei. Mi-as dori ca sugestia sa-mi devina fapt, ca semnificatia sa-mi devina realizare, pentru ca sper, ca tinandu-le mai mult de vorba sa mi se destainuie cumva. Asta-s eu, omul cu lasou care nu a apucat sa spuna si sa transmita aproape nimic din ceea ce a simtit. Apoi au zburat cu tot cu incomensurabila amarciune a tacerii aproape totale. Poate ca vreau doar sa mai mai intalnesc odata cu toti si cu toate…

Articol participant la Blog Power 16. Tema propusa de liderul editiei trecute, Psi, este: Eroul principal al filmului / romanului meu. Cine aș fi, ce aș face, care sunt motivele pentru care aș fi astfel?

Lista cu articole care au lasat urme pe „tabla asta de sah”: Losty, Jenabii, Ma cheama Alunka, Viata, ferea ca vin, Cronicar al vietii mele, Romanul meu, Suras pe obrazul eternitatii, Feminista, As vrea sa fiu, Personalitati multiple.

Salutari tuturor!