Sacrificiu, acesta este cuvantul de ordine. Toti parintii isi iau din timp, din mancare si din placeri si nu stau o clipa sa se gandeasca la asta si le dau tot ce agonisesc o viata sau chiar mai multe celor care vin pe lume sa le faca viata mai buna, dar de prea multe ori aceasta viata a dracu de buna este de fapt a dracu de rea.
Si totul merge uniform cu grijile la pachet fara sa se puna problema pana la 20 de ani daca ura este dinainte insufletita in sangele lor sau apare apoi. Apoi ceva se rupe. Copilul devine urat. Nu mai e amuzant, e nenorocit. Nu mai reuseste sa fie acceptat. Devine doar o chestiune de timp pana cand se vor indeparta si vor ramane asa pana spre sfarsitul vietii, cand e prea tarziu sa se mai schimbe ceva. Nu stiu unde dar copii se fac urati pe parcurs, cresc anii cum cresc rodele-n pom in sens invers si ceea ce la inceput pare bucurie devine incet dar sigur tragedie. Pace in inimile voastre 🙂
Radu 