Bine-ai venit în mintea mea,
Intr-o mahala, pe-o canapea de catifea
Scriu poezie vie, dar de periferie
Cu iz de iasomie
Aici totul e sincer, oamenii simpli petrec
Oamenii simpli ce trec îmi strâng mâna la concert
Tot ce am e voce, nu-mi place să cer
Nu stau să pice din cer
Să cadă cortina pe tot ce-mi înţeapă retina
Şi vina ce vine din mine sfidează rutina
Mă duce departe, tare departe
Departe de fals, departe de toate
Peste fulgere mute, tunete sute
Multe insulte, sunete surde
Apus ruginiu, sunt gol în pustiu
Dar ştiu măcar că sunt ce mi-am dorit să fiu
poet
Poet simbolist – Traian Demetrescu
Floare de drum
Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creştea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.
Înstrăinată-ntr-o mulţime
De ierburi şide grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.
Sub vântul ce trecea zburdalnic
Ea s-apleca tot spre pământ,
Precum o floare gânditoare
Ce plânge lângă un mormânt.
Nu ştiu de ce atras spre dânsa,
Apropiindu-mă încet,
Am cugetat adânc atuncea
La sufletul unui poet!
Radu 