Meniu a la carte.

In Club Panic se serveste in fiecare luna poezie sub clar de emotii, oameni si trairi minunate, cuvinte cu gust propriu, suc propriu, poezie in sange, poezie bine facuta amestecata intr-un pahar cu licori. Paharul e mereu plin si va asteapta. e unul dintre putinele locuri in care avem si noi loc, cei care in afara de asta vom muri de poezie si vom muri poeti pe facebook. E locul unde veti vedea oameni pentru care poezia(si muzica) inseamna totul. Va las sa gustati meniul aici : https://www.facebook.com/pages/Meniu-a-la-Carte/186313131554114?fref=ts . Pace in inimile voastre 🙂

lipsa poezie

afli poezia dupa ce te-ai departat de ea ca sintaxa de morfologie

e suficent sa pierzi cateva cuvinte intre 12 ore de lucru la propriu, dar mai ales la figurat

cand dormi nu vrei s-o faci, si cand esti treaz iti doresti sa fii dormit

unde-i sensul daca ideile au coada?!

unde-i sensul cand genialul apare ca sinonim pentru neinteles?!

unde e poezia? unde e viata din ea?! unde sunt formele ei speciale? unde e eul?

Oficial

E oficial. A apărut. Acesta este volumul de debut al meu, de atâta amar așteptat. Conține 113 creații și sper să placă. Dacă nu, eu rămân la fel. Mulțumesc naturii că mi-a dat plămâni în care să-mi injectez dulceta literaturii. Mă puteți găsi aici pentru orice informație: http://www.facebook.com/radu.cirstearatzone .coperta

Furtuna – G. Bacovia

Prin codrii Bacăului
Vâjâie vântul
Şi-ntunecă lumea
Un cer ca pământul
Şi codru pe codru
Se umple de clocot,
Iar toamna în hohot
Le cântă prohodul…
Şi parcă mă cheamă,
De crengi atârnând,
Avesalomi gemând
Cu plete-ncâlcite…
De spaimă mă prind
Priviri rătăcite,
Şi mintea, de zgomot,
Nimic nu înţelege…
Şi-aş vrea ca să mor
Ca Romulus rege,
Uitat, legendar…
Cuprins de-o furtună,
Pierdut să dispar
Prin codrii Bacăului…

Ceas fara idee

E ceasul care bate anost

putred de dureros

se desira franghii din pansamentul ideilor

captive intre zbucium de sange nevarsat

zdrobind

sferturi de raspunsuri iscate din intrebari eronate

un glont danseaza prin libertate

muzica s-a stins…danseaza iar

infinitul necronometrat mai face doar niste pasi

dizolvati in lipsa ritmului…

Participa la Life in picture”

Pun intrebari

Pun întrebări la cuvintele care sunt deja o întrebare,

… şi cine răspunde…?

De ce gândeam cu întrebările lor către mine,

ca şi cum i-aş întreba prin gândurile lor?

De ce întreb cuvintele dacă vor să stea într-o întrebare

în care să se întrebe despre ele însele?

De ce alerg cu întrebările prin buzunarele minţii altora, şi acolo mă întreb unde sunt?

De ce întreb cu metafore,

când nu am încercat niciodată să întreb prin ceea ce este întrebarea în sine?

Nu este totul o întrebare ascunsă în mii şi mii de întrebări?