cealalta fata a ta imi e atat de necunoscuta precum imi este de nefamiliar tratamentul consecintelor actiunilor unui retard ce-si traieste filmul cu scena in spate… si cara pana cand scena il acapareaza cu totul… nu se poate intreba cum de filmul sau a ajuns sa faca parte, mai mult sau mai putin, dintr-o scena in care se pierde in scena aia, care poate e clipa ce duce apoi la o viata intreaga…nu e bine sa ma ascund, dar o fac fiindca ma ratacesc daca nu stiu cand trebuie sa fiu eu…
p.s. punctele de suspensie vor fi, daca vreti, „cadrul” notelor fara destinatar. imagina-ti-va in scenariu…
Radu 