N-am facut nimic…

N-am facut nimic din ceea ce spusele mele trebuiau sa determine si acum copacul fara seva a fost zdrobit. Cineva nu intelegea zilele trecute ce inseamna nivelul in care metaforele arata realitatea. E simplu! Ca ea nu merita nici macar adevarul propriu, ca e prea intinsa baia de sange, ca-s multe minti cu rost tavalite intr-o lupta pierduta fara sa fie inceputa. Nu, nu exagerez! In timp ce minti inguste savureaza „libertatea”, noua ne este luata iluzia de libertate, care oricum marsa catre o toleranta finita. Din greseala in greseala am crezut ca invatam, dar s-au scumpit manualele

Realitatea e o fictiune

gand ce nu-l poti opri
fiindca controlul iese din constiinta
in meditatie e un spirit instinctiv
catre nevoia de cautare a ceea ce simti
cand devii sedat sa nu mai simti
iluzia gandului desfranat tranteste sclipiri astrale
in fata reginei de seara
intre ele, starea devine simtire
si te apasa realitatea cand nu se regaseste in ea
dar sentimentul format e in trecut
eliptic de substrat palpabil
cel ce vine e cel ce s-a inserat
DAR UNDE???

Seductia somnului

Am invatat sa-l mint. Si o fac atat de bine incat nu mai bate deloc la usa.  Cuvintele simple, dar vinovate prin greutatea suprema pe care mi-o injecteaza in duplicitara (i)realitate, fac din mine cel mai potrivit loc pentru a se dospi, reusind prin asta sa devina din pietre, stanci. Aici intervine elementul rational conform caruia nu poti urca stanci fara echipament decat in somn. De aceea incerc sa arunc praf peste (ne)reusitele de acolo, dar care sunt doar fabulatii, sau au devenit prezente intr-un prezent eliptic prin definitia de a fi prezent in joc fara ca eu sa fiu prezent. Ultimele cuvinte s-au asternut in total contrast cu ultimele realitati. Legatura dintre ele este doar o bariera paralela  care nu influenteaza (foto explicativa). Despre asta e vorba: modul in care iti imbeti simturile pana cand te regasesti treaz intr-un univers care doar beat te mai accepta:) Participa la „Life in pictures”  alaturi de :

Gustul aburit

Eu gust viata prin sparturile unui pahar

de unde copii isi ciocnesc sperantele

intr-o dimineata prea dimineata dezmortita

la capul unui frigider;

Am inghetat sufletele realitatiilor statice

ajustate ocazional de rabufnirea vreunui nor

cand plapuma ii aluneca temator,

si acum nici cuptorul nu le poate framanta:

Zilele astea a plouat

si a trebuit sa mananc doar plastic

fiindca telefonul a murit

iar eu inca simt doar aburul capacului de ieri…

Nicaieri

cate clipe lipite de adevarul absolut
am tocat in valea inconstientei
precum combina in lanul de secara
si am furat momente
sa-mi fie prietene
in zilele cand uit sa trag draperia
fructele din vale otravite
dulci dar ucigatoare
coapte dar aspre
drogat..
am gustat
vad realitatea fara fictiunea realului
eu inconjor totul si nimic nu ma cuprinde
simt lumea, dar nu traiesc in ea
vorbesc, dar se chinuie sa-mi citeasca pe buze
am harta spre usa… dar duce spre nicaieri