…

ah am sters titlul de 3 ori… ce naspa a fost… vroiam sa va spun ca zambetul e o rcunostiinta intarziata… ca un tren ce asteapta ce vine dupa ce ai trecut cu o strada in spate…vroiam sa va spun ca azi stiu de ce nu am aratat recunostiinta si de ce ii fac pe cei fara de vina sa poarte indirect o vina pentru ca din vina mea se intampla asta… vroiam sa va spun ca poate directia in care ma indrept ajunge spre hazard, si ca jucand asta, cine stie unde pot sa ajung…pace:)

Viata mea e o greseala

Daca simti ca te pierzi cand cineva iti spune exact unde esti, inseamna ca faci o greseala ascultandu-ti vocea. Inseamna ca esti ipocrit si mai si pui incorect pensula peste noapte ca sa dai culoare pe culoarul blestemat al existentei tale. Vreau sa fiu martorul necesar si suficent pentru a ma condamna. Concluzie: a fost o greseala sa nu cred ca nu este o greseala sa ma cred greseala.

Recunostiinta

Tema de discutie de la „Asta la revista mesei, nene” moderata de Liviu Mihaiu la Radio Guerilla  a fost modalitatea in care ne exprimam recunostiinta! Asta mi se pare esential pentru indivizii angrenati in jocul societatii. De ce nu o facem tot timpul? Sau ce urmarim atunci cand o facem? E clar ca in a exprima multumirea pt diverse acte sau fapte nu trebuie inclusa notiunea de interes! Dar am pus si intrebarea asta fiindca asa observ! Sinceritatea din faptul de a aprecia scade vizibil! Care sunt cauzele pentru care uitam sa spunem un „multumesc” pentru care fiinta umana ar trebui sa arda de fericire, sa iubeasca sa transmita semeniilor cuvinte meritate pentru vorbe, fapte, actiuni verbale sau morale. Cand suntem recunoscatori??? De ce nu suntem cand trebuie???