Realitate vs fictiune

real vs fictnebunia de a-mi incarca mereu faptele si propria existenta intre aceste extreme ma urmareste neincetat. de cele mai multe ori, distinctia este incerta si necadrata, in raport cu axa spatiala si cea temporala, fie ele finite sau infinite. cine spune ca e corect sa incadrezi totul sau sa te incadrezi cu totul in realitate, este intr-o eroare, fiindca conduci actiunea/ personalitatea in ideea de a-i acorda realitatea inca nedobandita de pe urma procesului neterminat. asta, din pacate, face parte din rutina, ceea ce inseamna ca nu ne dam silinta sa cautam alte explicatii/directii pentru tot ceea ce intreprindem nu cunoaste decat un singur „dosar” , unde ne aruncam cu totul. de cele mai multe ori ma gandesc ca fictiunea este parte constituanta a procesului de inconstienta, el insusi fiind element principal cauzator de rutina si  mai ales pentru tenatcitatea acesteia de a ramane in fiinta noastra

Ma „ascund” de rutina

Incerc sa nu dau importanta deloc accentelor care se intrepatrund penibil in existenta lasata prada unui parfum de rasarit scos din ambalajul unui apus plecat sa-si dezmorteasca oasele. Obosise. Atata priviri pe care le-a strapuns i-au venit de hac in cele din urma. Nu stiu cum se face. dar razele ce inca nu si-au sorbit cafeaua, nu-mi sunt un sfetnic bun. Vagoanele cu sugestii s-au aglomerat intr-o gara fara nume si deocamdata nu le pot chema. Tot ceea ce pot face este sa astept ca furtuna reactiilor neimplinite sa deblocheze drumul…

Animale semi-inchise

diametral opuse stari adormite-n linistea uitata
se acopera cu dusul rece al amintirilor extirpate
din cenusa zidurilor de beton
construite peste strigatele de ajutor
glas launtric sapa tunelul neputintei
sub vraja mirosului de putrefactie
al animalelor umane iesite la vanatoare
crima orelor pietruite de otel
ca o secventa regizata prost se roteste
dar sclipirile demonice din umbrele semi-inchise
impusca fruntile ridicate
in rutina dansului taciturn repetat la infinit