N-avem senzațional, avem industrii creative. Încercați mâine.

Începe un eveniment care aduce mai aproape de stresul de zi cu zi arta în toate formele și formulele ei. În grădina botanica, în acest sfărșit de săptămână, va avea loc prima ediție a festivalui Creative Est dedicat industriilor creative de la noi, fotografie, artă contemporană, muzică, film și tehnologie. Vor fi povești, discuții și aplicații în timp real ale acestor forme de artă, deseori neconvențională, pentru că, în fond, acesta este obiectivul unui eveniment de acest gen, ce deschide o perspectivă, blocată de comsumerismul corporatist, asupra faptului că omul devine prea mult și prea repede asemănător cu un robot. Să găndim și să ne mișcăm, să evadăm. Scriu despre asta pentru că sunt departe de ea, pentru că acum am învățat tot ce aș vrea văd. Acum chiar în față.Sursa: shortsup.ro

Evenimentul este realizat de Asociația Oricum, o echipă care, după mintea mea de neavizat, este principalul actor al mișcării de industrie creativă din țara asta, sunt oamenii care au realizat tot ce înseamnă proiect de dezvoltare creativă din 2005 încoace, oameni cu minte, cu idei, cu viziune și cu forța de a crede în toate aceste lucruri. Și e mare lucru asta. Numai când pun asta în balanță cu negativismul meu pare de necomparat. Sau este.

Ce este cel mai important pentru mine aici este ca la sfârșitul fiecărei zile se întâmplă Shortsup, adică filme bune și scurte, premiate, gustoase, cu esență, care mă ung pe suflet. De la 22:00 sâmbătă și duminică se întîmplă în cadrul acestui eveniment selecția de filme de la shortsup, proiect al aceleași organizații Oricum, dacă nu știați, deși mă îndoiesc, pentru că este proiectul cel mai vocal iar cei care i-au auzit vocea din 2009 și până acum au devenit la rândul lor foarte vocali. Acum am aflat și persoana care se ocupă de selecția de filme pentru fiecare eveniment în parte, aceeași care se ocupă în fiecare zi de rubrica un film pe zi de pe shortsup. Firește că este doar pentru mine asta pentru că eu n=am cum să fiu mâine acolo dar voi puteți merge să vedeți o serie impresionantă de producții independente, mai noi sau mai puțin noi, premiate sau în curs de a fi premiate. Pe lângă asta mai este și trupa Byron care va performa live la sfârșitul proiecțiilor de filme bune și scurte. Dar Bucureștiul e acolo, nu aici.

Blogului meu îi place pe Facebook

Plănuisem pentru seara asta să scriu despre rețele sociale, despre cât de tare crește twitterul și cât de puțini observă asta în timp real. Apoi toți vor observa dar, ca de obicei, mult prea târziu. Mă întreb dacă nu cumva exact asta se urmărește. Mai bine scriu simplu decât să mă complic. Blogurile postate pe Facebook obțin trafic dublu fața de restul. Niciun blog, fie că este pe domeniu, fie că este pe wordpress, nu are cum să aibă traficul pe care îl are dacă nu ar exista traficul de pe Facebook.

Am postat de două ori în zile diferite pe profilul meu de facebook articole de pe blog, iar diferența a fost semnificativă. Mă gândeam că poate cineva va comenta cum că nu se face ca un blog mic să ți-l promovezi pe profil, ca pentru asta sunt grupurile de pe facebook, special create pentru acest lucru, dar în care mulți postează și nimeni nu dă click să citească articolul, un fel de toți vrem să ne citească cât mai multă lume, dar noi nu facem asta, însă nimeni n-a obiectat asta, ceea ce mă bucură tare mult. Blogul ăsta parcă înflorește când îl postez pe facebook.  Dacă el înflorește, atunci și eu sunt mai bine puțin. Parcă nu mai pun fiecare zgomot din exterior la suflet, parcă e mai liniște. Și, fiind așa liniște, am avut timp să văd lucrurile frumoase ale celor de la shortsup, ce se vor desfășura în acest sfârșit de săptămână, și despre care, dacă va fi soare cu adevărat în mine mâine, voi scrie cu plăcere aici și cu regret că sunt departe de orice e creativ, sănătos creativ și plăcere continuă. Nu sunt convins că aș fi meritat să fiu acolo, încă nu cred că sunt suficent de demn pentru un scop special, despre care unii ar declara cu entuziasm că e o pierdere de timp.

Mai am două lucruri de spus acum. Primul este că, în timp ce scriam de zor la creativitatea de mai sus, mi-a trecut prin minte că o mare tâmpenie am făcut atunci când am pus întrebarea mamei mele despre când o să cresc. Sau cum o s-o fac.  Aș vrea să șterg întrebarea asta de tot. Să ardă. Să ardă complet. Urăsc și devin agitat la culme când ea apare. O urăsc la fel de mult pe cât îi place blogului acesta pe facebook. Nu cred că este nicio exagerare. S-a întâmplat să se întâmple din nou această ură sinceră.

Al doilea lucru este legat de faptul că nu mă pricep să pun titluri. Mă găndesc la ele foarte mult și aleg ceșe mai proaste variante. Ar trebui să modific mult și bine dacă mi-aș dori ca măcar articolele de acum șase luni să aibă un titlu cât de cât decent. Cred că va trebui să învăț să trăiesc cu handicapul ăsta în continuare. Acest punct doi era de fapt despre leapșa cu cărți de pe facebook, dar este un moft care se pare că rămâne fără benzină. Să ne bucurăm, zic!