Lunga dimineata

o lumină crăpată în ușa rablagită

indică aparența unui fals zâmbet

de dimineață târzie într-un pahar întemnițat de un absolut amar

o umbră apatică se ridica dintr-un abur

copil al existenței unei ceștii ciobite

în figurația morbidă ucisă printr-un geam

ce încălzise în noapte imaginile unor amanți rătăciți

și prin ele… un izvor de agitație

îmi scoate absența lucidă la înviorare

un ritm turbat injectează gânduri distorsionate

în vena dimineții ce-și scobește o privire stranie

din carnea putredă de atâtea reproșuri marginale

îngheață secunde într-o clepsidră fără instrument de măsurat

iar mie… nimeni nu-mi spune că soarele bate în amiază

P.s. pentru ca are farmec sa o postez acum. Enjoy:)

Spre ziua

noptile cu aroma masacrului cotidian
te apasa in infern
te imping
visele care hranesc picaturi de emotie
se frang
in apasarea stropilor de apa murdara
fiinta intre plapuma gaurita a sperantei crucificate
sub greutatea unui soare putred
se sterge de sangele traumelor
in rostogolirea dementa a starilor conflictuale
sute de geneze neimplinite
rasar in drumul zilei inclestat in gheare de otel
ce nu zdruncina reveria eliptica de seva
……………………………….
si o vioara plange cotit in surdina petelor mele…

P.S. isi astepta cuminte randul, intr-un folder…