365,242129

se invart secundele in farmacia mintii care s-a inchis de teama propriei minti

adormit de un paradis adormit, un total paradox,

24 de ani se imbata in 24 de ore, e un nonsens sa scriu asta in mai putin de 24 de minute

dupa 365 de sedative, 24 de de minute trec la fiecare 24 de ani

fabrica de vise pentru 24 de ore nescrise

ultimele 24 inainte sa ma apuc de scris alfabetul celor 365 imaginat de un analfabet

 

 

am pierdut timpul

da. am pierdut timpul. mult. de ce? nu caut raspunsul asta pentru ca ar trebui sa-mi zdobesc capul. permanent. si atunci cine ar mai povesti despre asta? sau despre intentia de a face asta? constatarea e o decizie care te face sa actionezi. atat doar. directia in care o faci se refera la cu totul si cu totul altceva. astazi va spun. nu, nu ma astept  sa mai pot face ceva in privinta asta. nici nu am apucat sa pornesc pe cararea pe care credeam, odata, ca trebuie, caci a trebuit sa ma intorc pe cararea pe care vroiam sa cred ca nu mai trebuie sa pasesc niciodata…acum am nopti suficente sa vad pe unde am mers. zilele sunt oarbe pentru mine. nici lumina nu mai pot sa o aprind. e prea sus pentru mine…am pierdut timpul

Unitate in cuget

Articol pentru Blog Power 15. Tin sa multumesc inca o data celor care m-au votat editia precedenta si astfel am avut sansa de a propune tema: „Umanitatea, intre libertate si limite! Ce este umanitatea? Ce te face uman? Este ingradita de ceva/cineva umanitatea”

Inca din incipit vreau sa admit placerea mea de a explora caractere umane infipte in realitate, si nu caracterizate prin fel si fel de tabele, la categoria: cum ar trebui sa fie. Umanitatea poate exista doar in cazul libertatii totale, fara nicio granita, si a conlucrarii caracterelor cu diferente sesizabile la nivel vizual si moral, pentru acelasi scop. Umanitatea este un tel etic, o tendinta de a se ajunge la organizarea sufleteasca ideala, la care individul sa se raporteze prin propriile lui valori fundamentale coroborate cu perceptiile celorlalti despre manifestarea acestor valori, in cadrul unei societatii guvernate de aceleasi valori si principii etice, si care tind sa se defineasca prin aceleasi trasaturi. Ideea poate ajunge pana la imbinarea armonioasa dintre valorile unui individ si aplicarea lor in societatea in care vietuieste. De multe ori acest cadru, organizarea lui, nu depinde de actiunile noastre. Locuim intr-un spatiu supravegheat si bine bine realizat din punct de vedre al sistemelor de transmitere a informatiilor secrete, care ne transforma in paznici pentru noi insine. Astfel, am devenit suspiciosi cu detaliile, sceptici cand stabilim doza de incredere pe care o acordam fiintelor similare. Asta nu face decat sa inlature caracterul de umanitate, pe care il vad ca pe un drept inalienabil, si sa loveasca in semnul egalitatii dintre indivizi. Acestia ignora dorintele native si devin roboti, cand sistemul se intoarce impotriva lor.  Aici se spala umanitatea. Ea nu se afirma prin viu grai, prin reactii in public, prin simpla empatie sau rezonand cu o anumita conceptie. Nicidecum. Fapta, actiunea si mana intinsa arata aceasta insusire. Restul sunt doar simple interese manifestate in diferite modalitati sau prin anumiti intermediari, fie ca sunt persoane sau materii.

In loc de incheiere, afirm: Umanitatea este ingradita de lipsa ei. Lipsa ei produce dezechilibru la cote alarmante in univers.  Umanitatea nu este o regula, norma sau lege, ci este masura in care sangele fierbe  in momentul in care creierul detecteaza pericolul asupra intergritatii fizice si psihice a indiviziilor.

Au optat pentru asta: Livia si Emil. Enjoy

De ce nu visez???

Ma tot intreb de ceva vreme de ce nu visez? Dar fiindca am cautat raspunsul le intrebarea asta prea mult, cred ca am inceput sa ii privesc pe cei care o fac cu scepticism si oarecare neincredere. Adica stiu ca se intampla si ca poate sa-ti indulceasca cateodata odihna, dar daca nu exista inseamna ca trebuie sa stii doar gustul de otrava. Nu se poate doar sa fie doar niste imagini care nu sunt dispuse sa ti se arate in anumite momente sau deloc. Sa fi pus atat de hotarat piciorul in pamantul din care este realizata realitatea, incat sa ii decodez doar ei mesajele, care oricum sunt mult mai simpul de decodat?! Dupa semnele si elemetele dupa care mi se ghideaza existenta, nu percep impuritati intre ele, si astfel ceea ce nu are legatura cu spatiul si timpul la care sunt raportat nu se poate intipari pe retina sub forma de element auxiliar?! Voi cauta sa ma pierd in timp, sa ii uit pentru cateva nopti dimensiunea, poate asa se va da la o parte si in locul lasat liber se vor intercala si forme ale imaginilor ireale. . .