Asta este întrebarea mea din seara asta, orice vârstă ați avea, orice situație v-ar fi soră de viață, orice vis v-ar încerca temător, să scrieți cum să fac/facem să ne mulțumim părinții, sau, mai corect și simplificat spus, cum fac eu asta acum când chiar nu mai dețin nicio idee de a mă pune pe masa lor și a auzi acel: Bravo Bă, de care v-am spus mereu și o să vă mai spun. Acum aveți două variante: ori îmi scrieți un răspuns, ori scrieți ce/cum ați făcut voi. Dar mai mă întreb dacă e corect să ceri mai mult decât ești conștient că ai dat, sau o altă formă de a primi decât cea în care s-a oferit, adică așa mere treaba pe aici și eu am picat din cer, deși situația asta o am de mult și am același răspuns NUL la ea. Acum am pus-o, mai direct decât era cazul s-o fac, și pe blog. Poate mâine când vă relaxați la cafea, răspundeți și la întrebarea din titlu. Mulțumesc.
stare
n-am nicio stare
plamanii rasufla. pentru o clipa am fost dincolo. nu e nicio usa intre regate, niciun indicator, nicio intentie de a stii. e gol. chiar daca aici suntem goi, acolo suntem ca un tub gol si subtire care scoate sunetul corespunzator daca incerci sa-i stabilesti grosimea. suntem vanatori de lumina si culoare dar acolo ne este luata perceptia. nu stim daca e ceva in noi, nu stim cum suntem, ce am fost si cum am ajuns acolo si nu putem face presupuneri. suntem conectati la univers. atat. legati prin fire dar nu apartinem nimanui. deseuri.
sunteti un jeg
astazi am atitudinea asta fiindca, desi, nimic nu i corect si normal, amandoua deodata cateodata par cam mult. azi pentru mine sunt prea mult. chiar daca ziua inchid ochii si imi imaginez o lume de basm ca sa mai pot face inca un pas in aceea zi, terbil de inspaimantatoare, parca azi nu mai e suficent. sugrum un miliard de scenarii morbide doar pentru ca patimesc si mai mult cand le scrijelesc pe materie fizica. bine, aici mai este si faptul ca prea putina lume intelege in adevaratul sens ceea ce randurile mele transmit si de aici vine si faza ca mi-e jena cateodata sa le spun ca se inseala amarnic. dar nu, nu despre asta e vorba, ci despre oamenii care se leapada de ei insisi cand ajung in contexte favorabile. ba, azi spun: la dracu cu voi! nici articolul asta nu il meritati
Peaceful mind
Daca ajungi in locul si timpul acesta, poti sa ai inima impacata??? Parte a scenariului: „Life in pictures”, la Costin
zamfirpop.wordpress.com, blogulise.wordpress.com, zamfirpop.com, florinapacuraru.wordpress.com, filumenie.wordpress.com, zamphotograph.blogspot.ro, zamfirpop.over-blog.com, aefcfoto.blogspot.ro, colectionaramodoro.wordpress.com, daurel.wordpress.com, biblioteca-prafuita.blogspot.ro, pato.ro, zerocratie.wordpress.com, danap.ro, tubeclip.wordpress.com, manastireamagina.wordpress.com, tu1074.wordpress.com, teonegura.wordpress.com, g1b2i3.wordpress.com, vienela.ro, gabrielailies.wordpress.com, alexandrone.wordpress.com, experimentesiexperiente.wordpress.com, burgulmeu.blogspot.ro, alexandra-blog.com, blogdecainerau.wordpress.com, revistapensionarul.wordpress.com, ratzone.wordpress.com, stropidesuflet.wordpress.com, ratzone.wordpress.com, linkping.wordpress.com, lunapatrata.wordpress.com, plutacupaparude.wordpress.com, tiberiuorasanu.wordpress.com, ovidiublag.ro, kadiasfood.wordpress.com, jumatati.blogspot.ro, …
Reactie la propria-mi lipsa de reactie
Am fost in umbra, asa cum imi place sa fiu, doar ca ar trebui sa fac si chestii reale pentru ca aceasta stare sa fie determinanta pentru conditia de a-mi elucida dilema existentiala permanenta si activa. Au fost din umbra cam 2-3 imagini care au vorbit despre aceste stari si bucuria mea statica si neexprimata ca niste oamenii nu au fost pasivi la ele totusi s-a manifestat. Nu stiu cat de linear creionez eu aici, insa, sunt sigur ca cei cu reactii precum ale mele se vor agata de ele si vor scoate esenta din dedesubturi, asta ca sa tina seama de contex. Sunt prea multe „droguri” care ni se servesc pe nepusa masa, dupa care ar trebui sa spunem si „saru’mana pentru masa”. Eu nu!!! Nu vreau sa-mi fie foame. Vreau sa-mi pregatesc singur mancarea. POT???
Radu 