Cafea țigări cola

Parcă toate aceste trei droguri, aceste lucruri care atacă bunăstarea noastră, parcă ele toate se țin de mână și ne privesc cu ciudă și cu ranchiună, parcă toate se țin de mână împotriva noastră și râd un pic cam mult când ne văd cum știm ce ne fac și, totuși, nu luăm nicio măsură. Nici acum. Niciodată.

Și dacă e să mergem să le cumpărăm pe ele, pe cafele, pe țigări, pe sticle de coca-cola, parcă se uită la noi când le punem în coș și când topim o zi de sudoare pentru că avem, îndrăznesc să spun, impertinența, niciodată scuzabilă, cu tot ce înseamnă efectul lor, separat și împreună, într-un corp care nu are mintea să vadă că mâine este un spațiu periclitat tocmai prin alegerea asta, devenită între timp dependență, despre care, chiar dacă vorbim atunci când peste ele alcoolul prinde coajă, parcă vorbim prea puțin.

Și, oricum nu e de ajuns să vorbim, e de ajuns să facem ceva pentru ca mâine să fie în siguranță. Și noi odată cu mâine să fim în aceeași siguranță. Vă mulțumesc