Am depasit timpul, dar timpul e echilibrat!

Timpul e echilibrat prin corpul nostru, ca o setare automata care nu poate fi vazuta niciodata, oprita sau pornita dupa un anumit interval. Avem nevoie ca frumosul din noi sa fie mereu in echilibru si trebuie sa avem grija de el in egala masura. Suntem imperfecti prin natura noastra, dar tocmai aceasta stare de a ne face frumosi in fiecare moment ne facem sa devenim mai aproape de perfectiune.

Personajul despre care va voi spune se numeste Perceptie. Este un personaj care se cauta mereu, este unul care ne defineste pe noi toti in functie de abilitatea frumosului de a se insera in noi. Perceptia despre interiorul si exteriorul din noi isi gaseste ingredientele la „Centrul Shakti”, iar ele se numesc asa: terapie craniosacrala si reflexoterapie. De fiecare data ne intalnim cu armonia perfect echilibarata dintre interiorul si exteriorul nostru si uitam sa realizam cat de mult ne schimba, ne face sa devenim fizic, mental si spiritual intr-o ecuatie perfect egala.

Perceptia ne schimba viata in fiecare zi, e povestea noastra, a tuturor, a fiecaruia in parte iar tot ceea ce trebuie sa retinem este ca totul se deruleaza prin noi si ca noi suntem cei care trebuie sa ne ascultam corpul.

Articol scris pentru Superblog! 

timp de gandire

timp de gandire nu avem. deci gandire nu putem stii daca avem. avem sisteme gandite sa nu ne ramana timp de gandire, iar daca il avem cumva sa il umplem cu functia de divertisment, cu mania de a consuma (ne)consumabile intarita de orbirea cu care cumparam si iar cumparam, cu judecarea optiunilor care de fapt nu exista. cam atat deocmdata dar mai sunt. functia de divertisment e intarita de media, sustinuta si derulata prin ea/ele. a (ne) distra e de fapt a ne distrage atentia de la ce se face. de aceea nu stim nimic. de aceea ne bazam pe niste diplome din sistemul gandit de ei, cel in care nu ai cum sa progresezi pt ca nu asta se vrea si deci, atunci, ai fi in afara sistemului, de aceea credem ca stim ce ni se spune ca e adevarul, dar nu e. nu stim cine suntem, de ce suntem in pragul razboaielor duse in secret, cine si de ce le dicteaza, de ce avem nivelul asta de trai si mai ales care o sa fie cel din anii urmatori. eu sunt un retardat si incult, dar vreau sa stiu. si daca ma intreb pe mine despre ce v-am spus, e un lucru reusit. daca si voi vedeti ca viata e organizata planificata, (mai) dictata ca in regimul dictatorial, va puteti gandi si la toata viata voastra. la cum credeti ca schimbati/ va schimbati, dar de fapt de aceasta schimbare organizatorii vietii noastre erau demult constienti si deci au anticipat-o pana sa ne gandim la ea si s-o realizam. nu avem timp sa cautam ce e cu viata noastra, cine o dicteaza, de ce e asa, de ce sunt atat de putini bani la noi si de ce banca nationala are atat de multi bani, cu care pot sa plateasca rezerva de aur „mutata pentru siguranta in banca din elvetia, a reglementarilor internationale , s.a.m.d.

365,242129

se invart secundele in farmacia mintii care s-a inchis de teama propriei minti

adormit de un paradis adormit, un total paradox,

24 de ani se imbata in 24 de ore, e un nonsens sa scriu asta in mai putin de 24 de minute

dupa 365 de sedative, 24 de de minute trec la fiecare 24 de ani

fabrica de vise pentru 24 de ore nescrise

ultimele 24 inainte sa ma apuc de scris alfabetul celor 365 imaginat de un analfabet

 

 

Viitorul e un fals autentic…

viitorul e un fals autentic… nu e nimic mai real decat sa poti sa stii ca ceea ce nu stii e un fals. oricine lanseaza probabilitati despre (im)probabilitati, este, cel mai probabil lipsit de probabilitatea de a fi macar probabil. orice afirmatie este o afirmatie in asteptare pana la proba contrarie. peisajul imaginar care capata pozitia de posibila confirmare este acelasi veridic fals sustinut, de nu de inconstienta, ci de infatuare si neglijenta. viitorul e o afirmatie (prea) personala. nu pot sa ii identific acum valorea: negativa sau pozitiva. viitorul e singura caracteristica a existentei care are caracteristici pasive ce se activeaza automat intr-un timp (im)probabil…

am pierdut timpul

da. am pierdut timpul. mult. de ce? nu caut raspunsul asta pentru ca ar trebui sa-mi zdobesc capul. permanent. si atunci cine ar mai povesti despre asta? sau despre intentia de a face asta? constatarea e o decizie care te face sa actionezi. atat doar. directia in care o faci se refera la cu totul si cu totul altceva. astazi va spun. nu, nu ma astept  sa mai pot face ceva in privinta asta. nici nu am apucat sa pornesc pe cararea pe care credeam, odata, ca trebuie, caci a trebuit sa ma intorc pe cararea pe care vroiam sa cred ca nu mai trebuie sa pasesc niciodata…acum am nopti suficente sa vad pe unde am mers. zilele sunt oarbe pentru mine. nici lumina nu mai pot sa o aprind. e prea sus pentru mine…am pierdut timpul