cateodata nimicul ajunge sa ucida. e seara in care n-am nimic de spus, vreau doar sa se termine, si timpul si eu, si tot si lumea si ideile si cei fara idei care de fapt au idei, si lumina mea stinsa si eu, si peretii si cimitirele si bolnavii si mortii umblatori si sangele crud. . .
tipar
ma ascund de tine in mine
cealalta fata a ta imi e atat de necunoscuta precum imi este de nefamiliar tratamentul consecintelor actiunilor unui retard ce-si traieste filmul cu scena in spate… si cara pana cand scena il acapareaza cu totul… nu se poate intreba cum de filmul sau a ajuns sa faca parte, mai mult sau mai putin, dintr-o scena in care se pierde in scena aia, care poate e clipa ce duce apoi la o viata intreaga…nu e bine sa ma ascund, dar o fac fiindca ma ratacesc daca nu stiu cand trebuie sa fiu eu…
p.s. punctele de suspensie vor fi, daca vreti, „cadrul” notelor fara destinatar. imagina-ti-va in scenariu…
amanunte introductive…
nu am stiut ce vreau. nici ce ce e bine sa fac. e prea mult asta. cu siguranta. acum „construiesc” note fara destinatar. e al doilea material al meu care sper sa apara, peste cateva luni, peste cativa ani, … tot ceea ce as vrea sa stiu este daca cineva ar fi interesat sa citeasca aici fragmente din aceste note???
p.s. multumesc sincer pt fiecare reactie sau gand. ma ajuta. voie buna. ma-nclin.
nu psihiatrul, ci dragostea-nvinge teama
E ultima oră în care poţi să realizezi mă
Ce-nseamnă o rază fină de lumină-n beznă
E ultimul ceas în care poţi să-ţi dai seama
Că nu psihiatrul, ci dragostea-nvinge teama
E ultima noapte de dragoste în familie
Şi întâia noapte de război surd în prima linie
pace:)
Reactie la propria-mi lipsa de reactie
Am fost in umbra, asa cum imi place sa fiu, doar ca ar trebui sa fac si chestii reale pentru ca aceasta stare sa fie determinanta pentru conditia de a-mi elucida dilema existentiala permanenta si activa. Au fost din umbra cam 2-3 imagini care au vorbit despre aceste stari si bucuria mea statica si neexprimata ca niste oamenii nu au fost pasivi la ele totusi s-a manifestat. Nu stiu cat de linear creionez eu aici, insa, sunt sigur ca cei cu reactii precum ale mele se vor agata de ele si vor scoate esenta din dedesubturi, asta ca sa tina seama de contex. Sunt prea multe „droguri” care ni se servesc pe nepusa masa, dupa care ar trebui sa spunem si „saru’mana pentru masa”. Eu nu!!! Nu vreau sa-mi fie foame. Vreau sa-mi pregatesc singur mancarea. POT???
Radu 