Astăzi este ziua în care vorbesc toți despre trafic, nimeni despre traffic din 2000, capodopera, despre unici, chiar nu mai pot cu unicii, despre cât de mult a ajuns un blog și cât de sus te duce el, să îl puneți voi pe sus între ghilimele, vorbesc unii, mereu mai mulți acești unii, despre cum vorbesc alții de traficul lor și uită, deși ar fi bine să uite, că ar însemna că nu sunt în mare eroare, că traficul este doar cel constant, ce vine de la oamenii pe care îi ai aproape.
Și te trezești gol pe blogul tău și te gândești că nu e bine. Dar nu ai de ce să îl schimbi că nu el te schimbă, el este oglinda pe de internet, ești măcar de atât conștient, trebuie să înveți meta tags, meta words, coduri h1, h2, dar nu vezi că trebuie să înveți să fii natural ca o zi de apus de septembrie. Doar așa vor veni mereu oamenii care te acceptă, unii mai greu, alții mai ușor, nu e char nimic ciudat în asta, ciudat era dacă erau toți la fel, cum nici tu nu vrei de fapt, care trec peste faptul că mai scrii câteodată advertoriale sau articole pe care nu le prinzi așa cum trebuie, sunt evazive, alunecă, se vede teama din ele în răspunsurile pe care le lași apoi.
Și, ca să vezi că traficul e doar de la oamenii care intră regulat, ai nevoie de inimă ca să simți asta, pentru că dincolo de cifre, condiția de implicare totală, atât a ta, cel care încerci să scrii, cât și a ta, cel care citești pe blog, rămâne bine fixată în inimă, pentru că, de azi înainte știu că traficul trece prin inimă și că, la final, contează, cei puțini care trec mereu și te acceptă, care fac din a intra pe blogul tău un obicei zilnic, nu cei puțini care trec doar cu ocazia cu care scrii despre ei ceva și vor să spună la lume că au apărut la tine sau că produsul lor e la tine pe blog, în casa, practic, căreia nu-i vor mai călca pragul cu altă ocazie. Deci traficul de ocazie ar trebui să nu conteze…
P.S. Pentru că este vineri am de gând să împart cu voi gândul meu de acum. Acum mă văd mâncând gogoși cu timpul în care nu-mi mai pasă, cu finetti, cu zahăr puțin, pe margine, pe o bancă într-un loc micuț, da , da…
Radu 