orasul nostru s-a ars demult. pamantul uita sa-si tina respiratia cand noi respiram de doua ori pentru o singura cauza. amintirile pe zbor de fluturi cersesc eternitate. dansul acela nu se mai deruleaza pentru ca cineva se teme de umbre si atatea perdele acopera glasurile de afara. muzica. pe jos viata se intinde fara sa poarte costum si doar priveste la tavan. aplauzele zambesc si o fac atat de apasat incat curge prin peretii. dincolo altcineva accepta inca un rand de vodka fiindca nu gasea un alt motiv…
umbre
Estetic Urban – G. Bacovia –
Oraşul seara…
Şantiere în repaos.
Şi firme scrise
Din becuri înstelate.
Oraşul seara…
Pe o piaţă
Cu sclipiri de fier
Claxon, armonic, a sunat.
Foburgul
Cu bachice dorinţi,
Şi cugetări
De opere văzute.
Oraşul, seara…
Din statica uitării, –
Destul frumos,
Destul departe.
P.S. „M-am nascut în zilele cele mai teribile…“ G. Bacovia – 1956
Cadru sihastru denumit optimism
Infidelitatea ataca in gura serii caractere domolite in aburul privirilor meschine, care reticente se infatiseaza tantose in piata mare. Si noi, ne ascundem in cochilii patate de amarul sarurilor lichide care isi tin tot timpul robinetul deschis. Dar de ce nu se termina? Puterea lui sa fie mai intensa decat cea a unui explozibil aruncat in mijlocul unor focuri de arme? Iar cand, intr-adevar apar bombe, constatam ca ele sunt puse pentru a inlocui rezervorul cu saruri lichide si pentru a-l framanta si mai tare. Printre acestea, printre toate loviturile din bataia pustii, printre toate pricinile incerte care cuceresc taicaitul senin al orologiului nemilos, se mai strecoara sfios un cadru sihastru denumit optimism. De ce nu poate sa-si scoata mainile din buzunare si gluga de pe cap si sa ne salutam cum se cuvine? De ceac pozeaza el intr-un evadat din mintea mea care se ascunde in umbra strazii la prima curba? Am inceput sa fac rezervari in fiecare zi la un restaurant aproape de locul care-mi starneste cel mai adanc parfum al sau, in speranta ca imi va accepta invitatia la masa. In mod cert, i-as plati consumatia. L-as pune doar sa ia masa si ma lase sa il privesc… Cei de la restaurant m-au pus sa platesc rezervarea fiindca s-au saturat de atatea rezervari nesolutionate. Dar infidelitatea nu are limite in acest caz. Este masa goala la care privesc apasat de pe marginea strazii cea care m-a indemnat sa vorbesc despre asta. Acum insa, nici comanda nu mai pot face, fiindca apelul mi-a fost deviat catre sectia de politie. Am devenit un infractor urmarit pentru crima unei priviri care nu si-a mai gasit pluralul…
P.s. As vrea sa aud o vorba despre articol de la tine si de la tine!
Articol inscris la Blog Power editia 19, cu tema: Ți-aș spune că… Pe cine ai vrea să întâlnești? Ce cuvinte ar curge între voi? Cum v-ați despărți? propusa de Simona.
Celelalte articole participante:
Umbre
Cred ca au inceput sa-mi placa si mai mult aceste fotografii. Asa ca … enjoy:)
In pauza…
Pauza sau ce, intelege cine
aseaza priviri in ordine descrescatoare
pe fereastra inchisa,
si totusi se pierde izbindu-le,
catifeaua albastra
plina de angoasa in valuri amestecata
surade firav in razele batute
de umbrele unui copac…
pauza sau cum, intiparire complexa
a paginii in asteptare
unde trece metalul incins prin venele coapte
de urmele unei salbatice impotente
ce adormise pe pieptu-mi descoperit
intr-o abundenta de culori joase
imbibate cu patos in lacul solitudinii
iar stoluri de randuri in ganduri si-au dezmortit setea.
Radu 