gandul de sambata intr-o pauza de duminica

cateva tobe au insotit gandul asta. in mintea mea, sambata, cel rastignit pe culmea intrebarii, nu putea face decat sa se intrebe. avea nevoie de un cutit care sa taie la propriu din timp. m-am intrebat daca voi trai vreodata o lansare cum se face la targul de acum. m-am intrebat ce ar insemna sa fii acolo. am gasit ca nu voi reusi sa ajung acolo niciodata. m-am trezit duminica. e deja tarziu. am atatea de facut pe aici…

De ce nu visez???

Ma tot intreb de ceva vreme de ce nu visez? Dar fiindca am cautat raspunsul le intrebarea asta prea mult, cred ca am inceput sa ii privesc pe cei care o fac cu scepticism si oarecare neincredere. Adica stiu ca se intampla si ca poate sa-ti indulceasca cateodata odihna, dar daca nu exista inseamna ca trebuie sa stii doar gustul de otrava. Nu se poate doar sa fie doar niste imagini care nu sunt dispuse sa ti se arate in anumite momente sau deloc. Sa fi pus atat de hotarat piciorul in pamantul din care este realizata realitatea, incat sa ii decodez doar ei mesajele, care oricum sunt mult mai simpul de decodat?! Dupa semnele si elemetele dupa care mi se ghideaza existenta, nu percep impuritati intre ele, si astfel ceea ce nu are legatura cu spatiul si timpul la care sunt raportat nu se poate intipari pe retina sub forma de element auxiliar?! Voi cauta sa ma pierd in timp, sa ii uit pentru cateva nopti dimensiunea, poate asa se va da la o parte si in locul lasat liber se vor intercala si forme ale imaginilor ireale. . .