Mimo a fotografiat aceasta fetita, refugiata din zona de conflict, Rwanda, in Republica Democratica Congo, mai precis Goma. Ea a vazut dincolo de bombe si arme, a vazut o viata, sau mai bine spus o viata care isi cere sansa. Mi se pare TERIBIL ce se intampla cu atatea milioane de suflete. Sunt oameni, nu sunt numere. Sunt ca si cei care le fac asta. Autoarea, careia ii multumesc pt postare spune: „This child is no longer a number. This little girl has a unique story, she has a name, she has parents, a favorite game she liked to play back in her home in Rwanda and maybe a favorite color.” …iar problemele noastre sunt daca X a iesit in clubul Y…
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Radu 
E important sa nu fm impasibili in fata oamenilor de acest fel. Sa ii iubim indiferent de culoare. Candva poate vor simti si ei afectiunea accea de care au atata nevoie si vor fi ajutati. Si se vor simti in siguranta pe cand noi irosim siguranta zilnic.
multumesc pt cuvintele tale, ma bucur ca asa gandesti!
fim* sunt cam somnoroasa.
🙂
Thank you for reposting 🙂 Adding to my blog roll!
of course. it s important to share the message, to show people the real situatio:)
imaginile de genul asta, ma lasa mereu intr-o tristete profunda. la un mom dat mi am dat seama ca nu pot faca mai nimic pt ei..si ca suferinta mea nu i ajuta cu nimic..de aceea am inceput sa le evit , sa le ignor..si multi facem la fel,insa doar unii o recunoastem…sincer …apreciez gestul e unul frumos si plin de compasiune…dar mai mult de atat putem face pentru ei..sa simta ca ne pasa cu adevarat?..:(
cum ai scris…”sunt oameni, nu sunt numere….” din pacate uitam ca exista multe probleme si noi ne intepenim in probleme minore…
asta facem, corect spus! multumsc pt opinia asta!
Asa este,concret e tare greu sa facem ceva pentru ei.
stiu, din pacate! macar sa vedem cat mai mult, apoi putem sa vb dsp aceleasi stari
..ce pot să spun???..că mă simt un nimic, un mare zero în fața acestui copil???..că mă cramponez zilnic de una și de alta uitând că sunt oameni și copii suferinzi???..că-s o idioată gândindu-mă la tot felul de lucruri meschine???
ei, da ..recunosc!!!!…
mereu spun că sunt neputincioasă în fața acestor copii și că nu pot ajuta nicicum!..e o minciună, din păcate!:(..aș putea face mai mult decât să privesc…
stii ca ce ai scris tu, imi spun si eu de la vreme tot timpul! si da ! sunt un MARE IDIOT! Recunosc ! Am dramul de curajul sa o spun si sa incerc sa transmit cumva ca ASTA ESTE ESENTA VIETII: EMPATIA!
Foarte tristă povestea! Dar ce e şi mai trist e că în anul de graţie 2012 încă mai auzim despre astfel de tragedii umanitare!
acolo sunt MILIOANE de femei si copii care supravietuiesc de la natura mai mult! nu mai vbm de alte necesitati:) Mimo(cu care am vb eu) are niste poze pe site care nu necesita cuvinte:)
Tulburatoare imaginea, pe mine ma intristeaza foarte mult acest lucru, si-mi pare atat de rau ca se intampla asta si imi pare foarte rau ca mai sunt inca mii de suflete nevinovate care indura, teroare, foame, sete, oameni care traiesc sub limata subzistentei iar altii se boieresc in placeri… Tare as vrea sa am puterea sa-i ajut pe toti. Ei sarmanii nu-si doresc lux, doar strictul, necesar pentru un trai decent, pace, hrana, apa …
Nedreapta poate fi viata cu unii semeni ai nostri.
Drama acestor oameni, pe mine ma sensibilizeaza foarte mult…
multumesc pt ceea ce crezi, si ca sustii drama lor! Nu stiu cum, dar as vrea sa pot transmite drama lor in toate colturile lumii; sa stie toata lumea si sa constientizeze solidaritatea:)
Trebuie sa fim solidari cu semenii nostri, generosi, compatimitori si altruisti pentru ca totii suntem egali… nimeni nu-i mai presus decat nimeni.
Sa nu ramanem niciodata indiferenti la apelurile umanitare lansate de Crucea Rosie si UNICEF, sau ori de cate ori simtim sa facem o fapta buna s-o facem fara nicio ezitare sau amanare. Pentru ca cineva are cu adevarat mare nevoie de ajutorul nostru.
O seara cat se poate de frumoasa iti doresc Radu.
multumesc frumos!
asemenea:)
Mai copii, inainte de a-i vaita pe cei din alte parti ale lumii nu ar trebui sa ne impiedicam de cei pe care ii vedem zilnic desculti,dezbracati si slabi? Nici la noi nu traiesc toti bine, iar unii chiar au nevoie de ajutor. Ma intreb cati dintre voi au dus vreodata unei familii nevoiase o portie de mancare sau o legaturica de hainute. Ma refer la familiile unde parintii sunt bolnavi si nu pot castiga bani sau la copiii care au fost abandonati,lasati in grija unei bunicute cu o pensie de 300 lei. Sunt aproape de noi,ii putem ajuta.
cand eram la tara, faceam asta, recunosc nu in fiecare zi, pentru doua famili, si da, ma simteam FOARTE bine!
Imi amintesti de ”Mercenary preacher”…
da… l am vazut si eu. film cu substanta si prestatia actorului f consistenta:)
Foarte bun. Dar, din nefericire, inspirat de realitate. Chestiile alea chiar se intampla.
[…] Hainelor..-Emil2.Joia Mare,de ce se vopsesc ouale..-Iulia Radu3.Un copil si o poveste..-Ratzone4.Si femeile plinute sunt frumoase-Kathy,ador articolul […]