Mi-e dor de tine

Dorul ăsta e plin cu lupte de sânge, cu arme, cu sâni de lapte și cu boabe de uitare

mi-e dor să te văd cum pui cico în pahare îmbracată în alb

mi-e dor să-ți văd bluzița de un alb subțire puțin ridicată peste albastrul pantalonilor arși de mai

& un măr de iunie copt între dulcile-ți fructe

mi-e dor să mă cert cu pâmântul

că îți atinge mereu tălpile moi și plinuțe

mai bine aș săruta eu pământul înaintea pașilor tăi

ca să nu mai existe nimeni și nimic între noi

(I m  still working on that)

What the fuck have you done

Te-ai jucat fără milă cu mine

pe întunericul din noi

cu mânecile tale lungi în care ai mi-ai ascuns bătăile inimii

neștiind că sunt un copil de 26

Și m-ai stricat în mii de bucățele

te-ai dus să vezi nenorocita aia de carne din bucătărie

în loc să mă aduni de pe jos

ai plâns apoi că ti-ai murdărit tălpile

și ai intrat în dus murdară și cu fumul în plămâni

O zi bolnavă ca nimeni alta

Astăzi a fost, pur și simplu, o zi bolnavă. Fără stare, fără mișcare, nimic nu s-a întâmplat, oribil, pe scurt. Cum a fost ziua dumnevoastră, asta că poate aveți ceva bun de spus ori poate amuzant, desigur, în cazul în care nu vă este lene de tasatare. Acum îmi vine în cap că peste niște ani sigur Sigurrrr va fi o boală numită lene de tastare și se va sărbători marțea, când plouă, marțea- o zi bolnavă ca nimeni alta. Aveam o idee de scris pe raduc.eu despre cum ar trebui să șeruim când ne place ceva pe bloguri, dar nu am avut stare să fac o pancartă și nici să o trag în poză.

Am încercat cu cartofi dulci, n-a mers, m-am atins, un pic, în ultimele zile de câte o țigărușcă, dar azi n-am putut nici asta, iar lucrul asta nu mi-a displăcut. Nu mi-a displăcut nici conversația lunguță de aseară care s-a petrecut pe nepusă masă, ceea ce nu prea s-a mai văzut de o vreme. Nu-mi displac nici diminutivele, le folosesc ca pe micuțe antonime pentru o zi bolnavă ca nimeni alta.

 

Un fel de Dumnezeu

Sunt atât de sigur de lucrurile pe care mi-au înghețat mâinile

mascând așteptarea

oamenii se pun la masă și așteaptă

un fel de Dumnezeu care să le rostească rugăciunea

când ei butonează telefonul cu probleme personale

pe care le mută de dintr-un loc în altul

mascând rezolvarea

Sunt atât de sigur de lucrurile care nu pot vorbi pentru ele

încât aștept să-mi crească o floare și o bere pe mâna stângă

ca să arăt că pot fi două lucruri deodată

& un singur fel de Dumnezeu n-ar putea încerca nebunia asta

Mai mult decât nimic

Aș vrea să-ți spun ceva mai mult decât nimic

oricum, ceva ce n-am spus nimănui

(poate despre ce pastile iau)

așa te pot striga fără frică pe numele a ceea ce ți-am spus

și, la fel, m-am acoperit cu panică fiindcă

am lăsat răni deschise pentru că nimicul nu le-a vindecat vreodată

& am continuat să murim în el

luând fiecare alte pastile decât cele de care aveam nevoie

pentru că nimeni nu putea vorbi despre ele

 

Oasele mele beau votcă

Când am căzut ultima dată pe stradă cu votca-n inimă

pe stomacul gol

am auzit cum niște drogații n-au crezit că merit bătaie

și când m-am trezit altcineva îmi vorbea

despre cum m-am apropiat prea tare de victimele mele

și că trebuie să mai dau din mine câte puțin

celor care încă mai respiră

n-am spus nimic

dar am aflat că vreau să spun celor care trăiesc

câte ceva de care nu sunt absolut sigur

că să simt dacă riscul arde sau doar se umflă pe mâna mea

căci sigur știu că vor să afle ceva despre mine pe care să-l pună în colecția cu adevăruri rușinoase

ca pe un trofeu de luptă cu un inamic nevăzut