Iesit din tipar

INTREBARE: Daca influenta simplului in complex si viceversa este de nesesizat pt mintea umana, care le trateaza ca pe valori abstracte, de sine statatoare, cu proprietati fixe, unde are loc, de fapt, acest „schimb”??? Mai mult decat atat, acest „schimb” este la randul sau simplu sau complex???

p.s. Apreciez orice reflectie pe tema asta. Multumesc

26 de gânduri despre &8222;Iesit din tipar&8221;

  1. cred că mai degrabă se produce o fuziune, iar raţiunea, care e infinit creatoare, le păstrează combinându-le în armonie; noi, oamenii suntem continuă devenire, trecem de la simplu la complex, ori invers, continuu, şi ascunsă celorlaţi, această „trecere” se produce în necesitate, în nevoie; cuvintele tale au creat complexul unui lucru simplu: cuvântul creează; al tău a venit din raţiunea-ţi, deci tot aculo s-a produs „transferul” sau fuziunea, cum i-am zis eu, pe de altă parte, poate fi şi aducere din nimic, într-un cândva şi undeva prielnic, substanţă tuturor, pentru unii cu frâu, pentru ceilalţi libertăţi ieşite din tipar, dar deja dechid nişte căi…sau doar le închid. 🙂

  2. Daca la prima vedere intrebarea ta pare putin absurda, ea nu devine nici mai simpla si nici mai complexa cu cat o analizezi mai mult… Ba chiar te face sa realizezi ca, cu cat analizezi mai mult o situatie, nu o clarifici, ci te induci mai mult in eroare.
    Influenta simplului in complex si invers este greu de inteles intr-un mod similar cu acela care vorbeste despre influenta generalului in individual si invers in viata de zi cu zi. Efectiv ne este greu sa disociem materia si sa realizam ca un zid e facut din mai multe pietre, care la randul lor sunt facute din mai multe straturi de depuneri. Mintea umana a devenit un labirint pentru simplul fapt ca nu mai vrea sa inteleaga etapele evolutive. Din punctul meu de vedere, cam despre asta e vorba si in intelegerea influentei simplului in complex.
    Nu stiu cat de simplu sau cat de complex este acest schimb, totul depinde de noi. In viata totul este relativ, fiecare aspect al relationarilor umane, precum si al evolutiei este relativ: pentru unii e simplu, pentru altii e destul de dificil. Cert este ca ESTE, ca EXISTA… Traim intr-o lume relativizata si efectiv ne este imposibil sa cercetam in mod obiectiv ce se intampla in acest sistem inchis, daca este sa vorbim dintr-o perspectiva fizica a problemei.

    • asta vroiam, in plan secund, sa reiasa: ca nici intrebarea care enunta doar conceptele si amestecul lor nu este deloc usor de clarificat, ca mintea are propriul sau labirint din care este cu greu iese

  3. Inainte sa se produca schimbarea la nivelul unui sistem,apar sentimentele de monotonie,de plafonare…oamenii se plictisesc repede…tot timpul sunt in cautarea schimbarii…nu numai acesta poate fi factorul…se intampla ca ceva sa numai fie multumitor pentru anumite trairi,sa nu ajunga la un anumit nivel de necesitate intelectuala,emotional sau spiritual si atunci apare dorinta de diferit…de sansa,evadare si in final…regasire.

  4. Stii cum sunt intrebarile astea? Ca acele care le pun copii parintilor cand sunt mici. De ce e Universul infinit? De ce furculita e furculita? Si tot asa.
    Acum sa iti raspund cat mai sincer la intrebari: complexul cu schimbul sunt mana in mana si doar un ochi dibaci le sesizeaza. Itrand in teorie, imagineazati un obiect cu doua fete egale ca si forma dar diferite ca aspect, pe o parte e o culoare alba, pe cealalta e un intreg curcubeu. Ochiul omului X o sa zica ca e complex curcubeul, ochiul fin o sa zica ca e albul complex, pentru ca ochiul fin o sa se piarda in infinit de alb iar ochiul omului X o sa iar doar frumusetea culorilor percepute. Dar ochiul fin nu o sa se opreasca doar la alb o sa intoarca obiectul pe fata lui opusa si o sa priveasca in acel curcubeu. O sa gaseasca nu doar alb dar nenumarate culori in care sa se piarda. Acolo simplul devine complicat pentru ca iti da posibilitate de reinterpretare. Schimbul este natural. Nici simplu nici complicat doar natural. Asa cum e natural sa iti fie foame.

Lasă un comentariu