Bună dimineața. Nu am de gând de gând să vă rețin prea mult, poate aveți cafeaua pe aragaz, poate vă luptați cu mâncarea de prânz, poate nu vreți să citiți. Am o sumă de fraze pe care le-am gândit în noaptea trecută și acum le pun aici.
Sunt mulți prea mulți care au relații făcute praf și postează numai despre asta, e același subiect în fond dar îl întorc pe toate părțile ca și cum ar fi carne de ornitorinc ce petrecuse prea mult timp în soare. Așa se creează impresia că respectivii dețin adevărul absolut cotat de la bursa de pe wall-street mai ceva ca petrolul și că sunt dispuși să vândă din el și cu bani și fără bani că au ei așa un suflet curat care vrea să facă doar bine în jur, să educe prin puterea exemplului, dar exemplul, în sine, e o mare farsă, așa că e posibil în unele cazuri ca toată această disecare de comportamente în relații să fie o mare farsă.
O altă chestie care sper să fie doar în mintea mea. E foarte posibil ca mulți care se uită pe aici, în caz că o fac, să găsească ca fiind foarte slabă scriitura mea și să spună că acesta este motivul principal pentru radu s-a împiedicat când a început să-și dorească prea multe deodată. Acum vine și partea cu sfatul cel mai important de pe ziua de astăzi: faceți puțină ordine în ceea ce vă doriți, nu vă doriți și altceva decât după ce ați avut ce vă doreați la momentul în care v-ați gândit prima dată. Acum, după mult timp de când am spus asta prima data, cred că pot ține seminarii despre cum să nu faci în viață sau la început de viață. E ceva la care mă pricep. Am patalama la mână.
Mulți oameni se simt mândri nevoie mare când dau share la un articol al unui mare blogger. Crește inima în ei mai rău ca rugina pe interiorul meu. Se simt mai apropiați de blogger-ul ala, simt că fac parte din familia lui fără acte și fără ca vreuna din părți să fi menționat asta. Se bucură de ceea ce scrie mare blogger în viață ca și cum ar fi câștigat la 6/49 fără să joace. E o modă să apese share chiar dacă articolul e despre păpuși de ornament din Maroc. Așa se construiește în online, așa se face firma mare. Acum gândiți-vă ce pot face 1000 de clickuri pe butonul share. O zi bună.
Radu 
Eu am în general o…cum să-i spun, aversiune, pentru bloggerii ăștia așa-zis mari, mai ales față de ăia prea plini de ei. Aversiune mai degrabă față de atitudine în sine; în rest nu mă afectează pentru că nu-i, citesc, nu-i urmăresc, nu mă interesează.
măreția rupe modestia, franjuri o face, așa că mă bucur să citesc asta
Uite de asta dau share. Hai sa vedem ce se poate întâmpla? 😀
stai stai. la ce dai share?
Blogger mare sau faimosul anonim..? Faima asta virtuala e o iluzie..
știu și eu, cred că blogger mare a ala care îl cunoaște lumea pe strada
Cum zicea un mare blogger mai deunăzi: nu alergați după trafic, lăsați traficul să alerge după voi. Ei, eu unul joc în liga mică, dar am zis: De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu! Și poate aici greșesc mulți, citesc crezând că pot scrie la fel, și atunci share-ul e dat din inima lui de scriitor neîmplinit. Înțelegi, mătăluță, unde bat eu?! 🙂 (asta cu mătăluță mi-a venit pe motiv că citesc Hobbitul zilele astea)
de mă voi scula pre mulți mulți am să popesc era scris în stânga în prima mea clasă, undeva lângă tablă, n-o să uit asta niciodată, da, înțeleg, foarte mult, dar asta nu li se va întâmpla pentru că nu pot scrie la fel decât dacă îi fură identitatea respectivului. MARE chestie să poți scrie cu adevărat
În locul identității pot alege plagiatul ideilor, care e mai simplu de executat. Poate și de aici explozia de scriitori din ultima vreme, explozie atât de bine sincronizată cu dezvoltarea mediului online, care a facilitat accesul multora la idei. Eu cred că nu poți scrie cu adevărat decât dacă citești cu adevărat: oameni, întâmplări, stări, sentimente etc etc.
bună reacție, corectă, deloc folosită în zilele noastre