Bună ziua. M-am enervat. Nu. M-am enervat foarte rău. Nu plănuiam să scriu nimic acum, dar dacă situația o cere, servim cu plăcere. Am un mesaj de transmis direct din sufletul meu scârbit care, poate, să fi suferit după marea de sensibilitate pe care am afișat-o și aici. Acest text este împotriva atelierelor de scriere creativă și, în special, împotriva atelierelor de scriere creativă online prin aplicația Google Hangouts, o mare tâmpenie, de altfel, lăsată liberă prin târg care produce minciună, fals și o puzderie de scriitori, eventual, clienți pentru edituri, marfă nouă pentru produse lipsite de interes, fundament și claritate.
Nici dracu nu te învață să scrii pe lumea asta, oricâte reguli ți-ar spune, oricâte criterii, oricâte poziții de scris te-ar învăța la cursul ăla pe bani, oricâte povești reușite ți-ar spune. Și asta nu pentru că nu ar vrea domnul X care îți predă ca la școală, ci pentru că nu se poate învăța, nici preda, nici mima, nici păcăli, se poate doar copia, caz în care I rest my case, mai devreme decât m-aș fi așteptat.
Știu că se îngrămădesc cu sutele la astfel de cursuri doar doar or dobândi ceva relații cu domnul X, ceva legături concrete care să-i ridice pe piață, doar or auzi mai multe scrieri de calitate pe care să reușească să și le însușească fără jenă, fără milă, fără demnitate, dacă vreți, fără acel minim respect, altfel, deosebit de important și total ignorat, de care te lovești în viața reală, nu în cărți, bune ori rele, nici în povești, nici în scenarii.
Dacă nu ai imaginație, poți urma o mie de cursuri că nimic nu se va lega de tine. Dacă nu ai viziune, la fel. Dacă viziunea ta nu are o logică fundamentată pe coerență și întărită de caracterul progresiv al unei scrieri, atunci poți urma liniștit 2000 de cursuri de scriere creativă, iar apoi, poate, vei reuși doar să-ți pui întrebarea DE CE?
Mai zic și de aspectul banilor. Adică cineva vrea să încaseze o sumă de la tine ca să devii tu scriitor și să-și piardă el pâinea fiindcă în lumea literară locurile sunt limitate iar cine îți va spune altceva te va minții ori nu are nici cea mai vagă idee despre lumea asta, situație în care ar trebui să te întrebi care e adevărul de fapt. Gândește-te că e o afacere doar pentru cei care inițiază aceste cursuri. Tu nu ai nimic de câștigat în afară de ce alege domnul X să-ți dea ca recompensă pentru cei 600 de lei pe care tu și alți 9 inși îi plătiți că să realizați ce vă spun eu aici pe gratis.
Dacă știi să scrii, vine din tine, dacă crezi că poate veni din afara ta, dacă crezi că este o materie și se poate deprinde prin Google Hangouts, atunci, în cel mai bun, ar putea să-mi fie milă, dar aleg să spun pas și la starea asta. Iar dacă costă doar 600 de lei să înveți să scrii, atunci cred că e o nimica toată pe lângă faptul de a deveni, cu acte în regulă, scriitor de primă pagină cu verticalitate, concizie și metaforă la purtător. Vreau doar că nu uiți că în realitate locurile sunt limitate iar dacă tu ai putea avea șanse reale la unul dintre ele, atunci nimeni nu te-ar învăța să scrii, chiar de-ar face-o pe 60 de milioane lei vechi.
Radu 
Ai dreptate! Dacă ai talent poţi face orice, evident şi muncind, că un produs nu se obţine doar gândindu-te cât de frumos ar putea fi! Poţi învăţa să scrii corect la aceste cursuri, că unora chiar asta le lipseşte, dar să te transformi într-o persoană creativă mai greu! De altfel, despre educarea creativităţii s-au scris tomuri întregi, fără a se ajunge la un numitor comun.
pai ei asta vor, sa înveți să scrii creativ, fiindcă se presupune că știi să scrii corect, ceea ce nu merge. Merge dacă vrei să iei bani degeaba, dar atat
E o idee de afacere pe spinarea unor creduli! Să le fie de bine!
sa fie la ei acolo
Înainte de a citi o carte, în mod normal, te documentezi în legătura cu viaţa autorului şi cine este el. Mă întreb, oare cine ar putea aprecia un scriitor care a trebuit să înveţe să scrie când se presupune că talentul de a compune este unul nativ? Chiar şi felul în care sună acest fapt este unul paradoxal…
sună așa pentru că așa este. dar oamenii încă nu au suficiente resurse să judece pentru ei, deși ne-am tehnologizat până în pânzele albe și nu numai
şti că sunt de acord cu tine, da?
în plus: talentul rămâne în continuare 1% din produsul final. 99% este, mereu va fi, un amalgam format din: transpiraţia, exerciţiul, rutina chiar şi lectura, cititul ăla de-a nebunul adică. scrisul din an în paşte şi lecturatul cărţilor de pocker plus o brumă de talent şi învăţatul literelor în clasa întâi nu transformă pe nimeni în altceva decât ceea ce este: un cunoscător de litere, versificator de ocazie sau povestitor de bancuri la o băută.
şi da, e bună pe alocuri şi o critică constructivă. şi îndoială cât china în suflet… pentru că numai îndoindu-te de calitatea scrierii tale, te poţi depăşi.
magistral. se lasă cu apluaze aici și cu multumiri
he, he! ştii că gândesc aşa şi nu ai de ce să mulţumeşti.
în plus, radu, scrisul este atât de intim, de profund intim, încât mi-e greu să cred că s-au inventat metode ca nişte depărtătoare de coaste care pot ajunge acolo, la sâmburele de lumină care naşte totul. şi chiar de-ar ajunge, mai mult decât uimire, ce reacţie să ai? tăiem sâmburele felii? facem un soi de autopsie?
şi dacă admitem sfatul lui hemingway (când ştii despre ce vrei scre opreşte-te din scris- citat aproximativ) atunci cum naiba înveţi pe cineva care habar nu are de fapt, să-şi inducă transa scrisului? 😀 mie aici îmi dă cu o mare virgulă…
numai virgule sunt și în capul lor, cred, de la plăți, firește că oamenii știu că nu se poate pentru că dacă îi întrebi cine i-a învățat să scrie vor spune că așa a fost să fie
mâț rau ce esti! lasa i , mai, pe toti sa scrie. stii tu sa joci poker, ia zi? 🙂
interesanta … viziune, mâț: ‘autopsia luminii’. si totusi, daca literatura este dragostea de cuvant scris ce duce mai departe un amalgam de stari, gesturi , vorbe ale unor oameni , uneori de mult pieriti sau uitati, poate ar trebuie sa privim cu… lupa. in spatele unei fraze, vers se cuantifica cel putin o existenta umana. iar in poezie, la tine m a izbit asta, descompui, decantezi… sa nu zic si de fire :D, pentru a le reintregi in culori metaforice concentrate, pe care cu greu unii pot doar sa le respire. 🙂
e un proces in ambele sensuri, cu un feed back evident , in care consumatorii/ cititorii devin, la randul lor, artisti pt. scurt moment.
kenza, da cine-i opreşte să scrie? ioo? 🙂
în esenţă scrisul este o rămânere, o zidire a sinelui, a emoţiei. (chiar astăzi am recunoscut într-o discuţie cu tine că îmi uit scrierile, dar îmi recunosc emoţiile, stările, recitindu-mă) ori dacă admitem că asta este esenţa scrierii (o luptă cu moartea cum spunea un scriitor consacrat al cărui nume nu mi-l amintesc acum) cine să ne înveţe? e ca şi cum ar trebui să ne înveţe cineva să respirăm, să simţim…
şi aştept curioasă să citeşti cel de-al treilea volum al lui ratzone, „ora de medicament”. apoi mai vorbim.
cum scriu eu? departe de gustul juriilor, te asigur… 🙂
Măi Ratz, observ că eşti chiar mai bun scripturist cînd te enervezi! Aşa sînt şi eu!!! Desigur că dc cineva nu-i „dotat” de sus, de al Doamne-Doamne cu talanţi, nu va putea face „ouă”, nici multe, nici bune…Dar, oleacă de „pedagogie” nu stică nimănui!! Ş-apoi, lasă-i pe oameni să creadă în ceva! Asta îi ajută totuşi al ceva…Dacă unii dintre semenii noştri n-au talent la scris, dar au bani din belşug, ei sînt „liberi” să facă ce vor cu banii lor!!! Inclusiv să-i dea pentru o aşa-zisă…şcolire!!! Dc n-ar fi „proştii” pe lumea asta, din ce-ar mai trăi „dăştepţii??”…
Dă doamne să fiu măcar un pic bun scripturist că altă șansă n-am și trebuie să scriu cu cap , minte și inimă. sa facă ce vor dar ei cred în asta, cred că asta e calea, cred că plătim 600 de lei blestemați ajungi să scrii dacă te învață unu printr-o cameră web cum să scrii. adică unii au scris o viață întreagă și n-au știut dacă am reușit să scrie bine sau nu până au murit și acum face cursuri pt asta?!
Da. Aici ai dreptate. 🙂
Mulțumesc frumos!
Cu riscul de a părea ciudată, spun: dumnezeu te poate învăța. Nu dumnezeu al teologilor, of course.
admit. dumnezeu, orice și oricum ar fi el, metaforă sau ființă
buna!
hang out e un fel de atarnat pe sfoara la uscat, aerat. :))
sigur ca e un ‘bisnis’, si atat- o alternativa ofertanta pt. a demitiza aura autorilor de literatura. un fel de: ‘ toata lumea poate, nu te complexa’.
mai citisem undeva, cu o semnatura destul de impozanta asezonata cu un titlu academic despre cititul selectiv si extrem de rapid, o alta gaselnita. m am abtinut sa l intreb cum recomanda sa se citeasca Kafka, de exemplu.
nu, ideea e că nu poate toată lumea, asta e , oarecum, durerea mea plus ipocrizia. generată de neînțelegerea fenomenului
nu trebuia sa te abții, nu (se) merită, haide să fim transparenți, aș zice
pai , aici nu mai e vorba de a fi transparenti , sau nu. suntem redusi, cu totii adica, la valoare de piata, strict.
altfel spus: indiferent de valoarea intrinseca a unei opere literare, fara cel care o apreciaza, ea nu valoreaza nimic.
pentru a putea avea dreptul la atitudine, trebuie sa ne intoarcem mult inapoi- educatia, cultura , un cod al valorilor reale – propovaduit din scoli. daca exista un discernamant nativ al binelui si raului, la nivel de fiecare individ, cand vine vorba de arta el trebuie cultivat cu grija, iar eu ma indoiesc serios ca, acum, se mai poate intampla.
visezi o cruciada pentru cultura? 🙂
Vorbele tale mi-au adus aminte de vremea cand visam sa devin scriitoare si am participat la concursul unei editurii care ne cerea sa scriem un roman din care sa se inspire(a se citi sa copieze).
atentie: fiecare concurs de manuscrise, romane, nuvele, povești sf, poezie, absolut orice, fie că e de debut sau nu, tot ceea ce nu e deja publicat e pasibil de a fi copiat sau furat fără nicio posibilitate de a face ceva din partea autorului său formal, pentru că mai apoi asta nu se mai poate demonstra. poate voi scrie o chestie candva sau chiar recent: spune NU concursurilor literare. Dacă vrei putem face amandoi asta
Dacă există pe net o chestie care te învață să scrii, asta e bine. Deși cu asta se ocupă și școala, la orele de limba română, dar unii poate n-au luat școala în serios și e nevoie de o școală după școală, ca să recupereze și să ajungă să-și scrie corect CV-ul, cererea de angajare și cea de concediu de odihnă.
Dar să existe ceva care te învață să fii scriitor… 🙂 🙂 🙂
E ca și cum ar exista profesor de pian și profesor de pianist.
ce mi-a plăcut comentariul acesta. e bun pt aceste ore, are substanță, are sens, are umor și calitate