Mai devreme, prânz, parcă, să fi fost credeam că trec peste toată chestia asta cu forțatul scrisului, cu lipsurile mintale și materiale. Ce om care nu gândește. Ce demn de milă trebuie să fie un om. Nu am avut timp de nimic astăzi, am fost într-un du-te vino nefericit, un pic bizar, este șapte seara și îmi vine să mușc din pietre de furie. La zece vine serialul Umbre episodul 8 și, totodată ultimul al acestei serii, deci încă o oră care se va duce pe apa sâmbetei.
Dar apoi îmi veți zice: Și ce făceai în timpul ăsta? Asta este marea problemă. Nu făceam nimic, dar mă roade că am dat un timp în care sunt conștient de la bun început că nu aș fi făcut nimic. Dacă cineva mi-ar spune să mai ies o seară undeva, să mai uit, să mai văd altceva, să mai mă încurc cu alt gen de energie, să mai aud alte lucruri, să mai văd alte fețe, alte replici să mai cunosc, aș înceta, cred, să mai discut cu ea pentru că nu vreau să merg o seară undeva să dau dracu trei sau patru ore și apoi să îmi zic: De ce?!
Nu vreau să să aud vorbe de la nimeni și teorii cum că, vezi Doamne, ce bine o duc ei/el/ea și ce lucruri faine fac și câte tehnici de marketing știu. Apoi ar trebui să-i lovesc dur și nu vreau pentru că orice se poate spune despre mine doar că RĂU nu e caracteristică. N-a fost niciodată și nu va fi. Ar trebui să-i lovesc prin faptul că le-aș pune două sau trei întrebări dure, cum ar fi dacă au casă, dacă sunt liberi, dacă plătesc impozite în continuare. Deci nu aș vrea să ies în decor. Prefer să rămân la mine, în casa de la care simt nevoia să fac o pauză în fiecare dimineață și în fiecare seară. Dar nu o fac. Acum, însă, urăsc timpul asta pentru că îl folosesc atât de ineficient la fel de mult cum urăsc să fi consumat același timp, să-l fi dat cu semnătură pe ochii frumoși. Vedeți că eu împart totul cu blogul? Seară bună
Radu 
Doar primul loc există ? Am înţeles de ieri că pe 3 îl excluzi, azi şi pe 2, mâine ? 🙂
Timpul dă cu noi de pământ în dreapta şi-n stânga, ne-a prins… suntem ai lui, ai face bine să treci prin el că nu ţine cont dacă eşti tu, dacă sunt eu, dacă e el şi-aşa mai departe. Calcă-l cu toată forţa, merită scuturat, de ce nu…mult mai rău de-atât !!
am zâmbit . prima dată pe ziua de azi.
cred că te mulțumește răspunsul. sau sper s-o facă
Da, nu pot să neg că nu mă mulţumeşte, ştiu că eşti sincer. Dar de mâine, să fie ceva mai mult decât un zâmbet, vreau să te văd lucrând cu timpul. V-ar sta bine de v-aţi împrieteni. 🙂
pe mine m-au părăsit toți prieteni din mediul offline. acum e posibil ca adevărații prieteni să fie cei din online. Nu știu de unde este timpul să văd dacă mă părăsește și el.
Su poate nu m-au părăsit, ci doar atâția am avut
Nu te-au părăsit, n-au fost sau poate e doar o răceală, nu te mai gândi la asta, tu ai treabă cu timpul, acum….aaaaa, şi cu tine, mai ales cu tine ! 😉
cu mine multe de rezolvat și de împărțit
Nu te necaji, de ani de zile zac in dureri, rareori pot iesi pe afara.
offffffffffff
Radu, care e cel mai bun pictor din lume? Cel mai mare poet? Cel mai tare roman? Cel mai bun conduător de stat? Nu contează care o fi cel mai bun sportiv, fiindcă sportul nu contează. E tot atât de important ca focul pentru delfini.
E imposibil să faci un top de numărul unu, dacă n-ar exista numerele următoare. Până și numărul 99 contează. Fiindcă nu e ultimul.
Într-o competiție mare, strânsă, de 3, firește că numărul 2 nu contează. Pentru el, numărul doi. Pentru spectatori contează, că altfel n-ar fi avut spectacol și adrenalină. Orice număr contează. Și, uneori, numărul unu se șterge la fund cu poziția lui de învingător absolut, fiindcă Matildica nu-l bagă în seamă, e îndrăgostită de golanul ăla care a fost eliminat la preselecții.
Încep să te suspectez de alint.
Vă jur că nu e nicio urmuliță de alint. Dacă ați auzi ce vorbe îmi spun eu mie, câte înjurături, palme, câte lovituri, de orice fel ar fi ele, îmi aplic. Pe blog scriu cuminte, chiar cuminte
cred că e cel mai ușor de dat un răspuns la cine e cel ai tare român, momentan îmi vine în cap doar Dinu Patriciu, nu știu de ce. poate mai adaug nume
🙂 Patriciu?! Eu și uitasem că a existat.
În capul meu, cel mai tare român e Brâncuși. Pentru că a schimbat viziunea în sculptura universală, nu doar națională.