prea multa cafea pentru o jumatate de duminica…

pauza de la “trilogia mortii”. timp sa ma caut. schimb cafeaua din ceasca. e prea dulce. tinde sa imi indulceasca existenta si asta e ireal. gata acum e mai bine. caut pe www un contact de la o editura. promisesem odata ca trimit macar un mail cuiva sa pot arunca oceanul intr-un raft. intru dar ma opresc la o lista de autori romani. e prea mult pentru azi si pentru mine. close. 3 randuri de socializare. close. nu mai stiu ce momeala sa pun in carlig pentru a-l prinde pe cel mai alunecos peste: Timpul…

P.s. cel mai greu este sa faci o povestire scurta. incerc…

un gand baut

cuvintele fug de mine…
in camera din spate un ciob devine singura arma
pretextul temerilor mele e sangele
inainte de a cuceri improvizatia,
amintirea seaca din insemnarea crimei trecute
ramane sa vegheze cerneala uscata
care si-a mai baut inca un gand
imaginea e reflexia unui nimic imbatat de evolutie!

jurnalul OANA PELEA

“Îmi place lemnul. Are miros, are viaţă şi are istorie. Îţi spune o poveste. Ce poveste iţi poate spune metalul? Mă uit la masa de lemn la care sunt şi mă gândesc câte păsări s-or fi odihnit pe copacul din care e făcută ?! Şi câte cântece o fi ascultat ? De câte ori o fi înflorit?”jurnalul

geneza la 11 vs geneza la 23

geneza la 11 m-a marcat teribil. un omulet negricios, pe alocuri rasfat, dar simplu si CURAT aducea geneza intr-o revista a judetului alaturi de oameni MARI. versuri care respirau aratau ca geneza poate inunda clipa daca prezentul e autorul actiunii anterioare. bineinteles, cuvintele erau altele. dar erau curate. era un fel de: “rad in sine cand amintiri imi vin in minte”  Geneza la 23 este atat de complicata…oricum nu cred ca este la singular. fiecare fragment are geneza sa. de aici discutia atinge puncte sensibile. nu aici, nu acum. am gasit, insa, o fraza scurta si concisa care sa caracterizeze geneza la 23. suna asa: geneza este calea spre autodistrugere. va rog comentati. multumesc anticipat