Nume de domeniu.ro

Povestea de la început. M-am gândit mult timp că-mi trebuie blog pe domeniu propriu. Am acționat în scopul ăsta. Mă rog, s-a întâmplat ceva cu planul inițial, în sensul că n-am reușit să achit factura până în acest moment dar poate zilele viitoare mă dau peste cap. Nu-mi rămâne decât să aștept zilele viitoare. Am căutat ce ar trebui să conțină un nume de domeniu și am găsit varianta că scurt și percutant e cel mai bun. Am gasit și că o soluție excelentă este aceea de a spune numele de domeniu ales unui număr de cinci prieteni și dacă aceștia îl vor reține timp de o săptămână, atunci e clar că ai făcut o alegere potrivită. Eu am zis dacă scriu asta pe blog, găsesc 2-3 persoane care să rețină numele acesta. L-am ales fără să mă gândesc pentru că nu putea fi altul și pentru că acesta este un fel de nume al meu, în orice caz, numele sub care am scris orice pe oriunde. Câteodată mă gândesc că dacă o să am nevoie de ceva articole scrise pentru diferite chestii, ele or să apară sub acest nume și se poate să nu-mi fie recunoscute, dar apoi mă calmez, trag aer, respir, îmi iau fața normală și răd de mine. Păi cine să dea 1 ban pe ce scriu eu. Nu?

Am ales ca nume de domeniu ratzone.ro. Era destul de evident. Cu mențiunea că este destul de greu să începi cu un astfel de nume pentru că nu ai nicio relevanța pentru Google, darămite să urci pe a treia sau a patra pagina cu rezultate relevante. Cred că va dura un secol. Pare că este timp. Pare…

Chiar dacă nu voi reuși acum sa-l iau, tot o să-l iau cumva și de undeva. Nimeni nu îl va lua pentru că nu ar avea nimeni nevoie de un astfel de nume de domeniu.

În loc de concluzie vreau să vă întreb ce părere aveți de numele ales de mine? E ușor de reținut? Are vreo relevanță în urechile voastre?  Produce vreo stare, rămâne în memoria audio cumva? Merită sau nu merită? Mulțumesc frumos!!!

Organismul nu mai luptă

Îmi este foarte greu să mă mai ridic după ce primesc o lovitură fizică. N-am forța necesară. Si e atât de curios acest fapt pentru că acum ceva ani, să fie cam cinci sau chiar șase, aveam într-adevăr forță fizică, iar pentru asta stau mărturie zecile de kilograme pe care le ridicam, la propriu și la figurat, zi de zi, șase zile pe săptămână, zece ore întregi pe zi. Pare atât de mult. Ce vă spun e real, cred că n-aș mai fi în stare. Ba chiar sunt absolut convins de asta. S-au schimbat atât de multe în anii aștia, m-am schimbat, n-am pic de rezistență, cad la primul fir de lucru mai greu sau mai serios. Ce vreau să spun prin lovitură fizică? Lovitura fizică e momentul când am dureri la care nu știm cum să răspund. Am renunțat la pastile în urmă cu un an și jumătate pentru că am înțeles care este principiul lor și am crezut că e singura cale să-mi dirijez durerile.

Sunt sensibil într-un mod cu totul și cu totul exagerat, așa am fost de mic, apoi am devenit rezistent, m-am călit, m-am învățat atât cu frigul cât și cu căldura, m-am învățat să dorm puțin și să muncesc mult. Între timp am facut 24 de ani și 9 luni. Sunt ca un copil. Sau chiar mai ușor de atacat. Orice adiere de vănt mă pune la pământ fără să se obosească prea tare. Corpul meu nu mai luptă, a uitat cum e să facă asta, poate că are dreptate și eu nu-i dau motive s-o facă. Nu gândesc sănătos, nu acționez total sănătos, deși am învățat, în toți anii pe care i-am derulat fără să-i pun la socoteala în mod real, că singura cale de a acționa total rațional față de sănătatea trupului meu este calea naturală, fara, chimicale, coloranți sau mai știu eu ce prafuri care fac minuni când ating apa.

Acum mă chinuie o durere de cap sănătoasă, puternică și care că mă poate ține în ritmul ăsta până când se plictisește. Corpul meu e firav, nu-mi dă niciun semnal care să-mi indice că ar putea să se ridice de la pământ. Câteva uși deschise și geamuri m-au lăsat întins în pat. Destul de repede. De fiecare data când depășesc un anumit nivel de stres, durerile de cap apar și rămân până când se plictisesc de mine.

Mama mi-a spus că am nevoie de vitamine iar acum e cazul să o ascult. Mă simt cu adevărat slab. Obosesc de zece ori mai repede cănd am ceva dureri. Partea proastă e că se întâmplă foarte des și nu cred că e cazul să mai ma joc cu sănătatea mea fiindcă până acum n-am spus asta, dar e îngrozitor să te doară ceva. Ești legat și parcă poți vedea nodul. Îl vezi, e lângă tine, dar, totuși, nu-l poți dezlega, deși te zbați constant și continuu. O să trec pe vitamine. Poate mai prind putere. Mi s-a spus de produse calivita, minerale, vitamine, multivitamine, toată gama de produse naturiste. Mi-am făcut temele ca orice bun individ înainte de a lua o astfel de decizie. Deși decizia cred că o luase mama de un timp doar că era în concediu. Măine începe. Ceva îmi spune că nu va uita treaba asta și că se va năpusti asupra mea cu ideile ei. Eu n-o să mă opun. Nu am de ce. Văd cum mă târăsc văd cum aș vrea să fiu mai rezist și cum cad la prima răceală de sezon. Văd cum nu am poftă de mâncare deloc și cum asta mă afectează direct, gândesc puțin și prost, am idei puține și proaste, îmi ia o groază de timp să le pun în aplicare, iar când o fac, aleg calea greșită. Nici eu nu mai mă apar. Acum încerc, cu răbdare, să-mi caut o gură de liniște și s-o las să se întindă în mine. Se cere cu insistență.

Natural. La mijloc de perete

Cu diacriticile în mâna dreaptă, am pornit la un post din jumătatea peretelui . Se schimbă. Se face alb. Mâinile mele curăță tastele prăfuite. Trebuia să scriu acum. E șansa mea de a fi natural. M-am închipuit încă din titlu. E locul în care nu mai țin cont de spații, de numere, de poziție și de fragmentare. Eu și cu peretele ne colorăm în alb și e așa de simplu, chiar organic, ne colorăm până ce nu ma știm cine pe cine vopsește. E bună o pauză. Nu mai simți ură. Ai dat cu trafaletul peste ea, nu te-a simțit nici ea, ce e ura până la urmă? Știi tot despre ea, dar nu poți scoate un cuvânt. Vopseaua asta e chiar bună, are putere de acoperire, nu e doar o vorbă să se mai vândă ceva cutii în plus. Nu mai simt că nu mă cunosc, simt că atât mi s-a dat și nu-mi pare rău pentru tot ce mi-am dorit și nu s-a întâmplat. Ce s-a întâmplat, e al meu cu siguranță. Nu mai am nicio îndoială. Acum trebuie să mă întorc, mă așteaptă peretele. V-am spus că peretele nu se supără niciodată pe mine când îi greșesc?! Cred că tocmai v-am convins de asta

Unde greșim?

N-au trecut multe ore de la precedentul articol, nu e un articol de tip adevertorial, nu e o situație imaginată, e o poveste reală, un gând curat de seară, o întrebare ceva mai lungă pe care, poate, că aș fi pus-o și pe facebook, dar mi-e fost teamă, plus că am aflat suficent despre mine până acum încât să știu că multă lume s-ar simți deranjată de ceea ce mă frământă.

Mi-am amintit un fapt care mi-a pus un zâmbet lung și decent pe față și anume că aveam momente în urmă cu o grămadă de ani când puteam fi amuzant. Ce mult pare de atunci. Mi-a crescut barba, m-am obișnuit cu ea, ea a rămas, parcă în altă viață am fost amuzant. Mi-e foarte dor să mai pot fi amuzant, să mai am motive pentru asta. Oare chiar atât de mult a trecut? Am învățat să pun până și diacritice, deci e clar că este cel puțin un secol distanță. Am făcut o paranteză pentru că mi-a fost dor.

Ce vreau să spun prin titlul acestei postări? Mă întreb de ce nu scriem mult și fără rost? De ce nu știm să ne vindem produsul cum trebuie. De ce nu reușim să găsim produse pentru care să scriem fără să fie nevoie ca mâine să căutăm din nou un produs pentru care s-o facem. De ce alergăm după posibilități care nu ni se vor întâmpla, în loc să căutăm mai mult și mai clar certitudini care ne pot menține la un nivel decent și sănătos în scopul căruia să ne punem toată creativitatea, nu doar forme și formule de creativitate, câteva rânduri, două sau trei paragrafe și gata. Nu am învățat nimic din ceea ce vedem pentru că și noi facem la fel, iar eu unul văd că nu este bine și că, poate, n-am merita mai mult la felul cum o facem. N-am merita șansa de a ne lăsa creativitatea și imaginile libere susține de suportul de implicare necesar, unul care să aibă mereu loc de mai mult. De o nouă zi în care să prindă glas ceea ce avem de spus, nu să se termine în zece minuțele și să fie nevoie să o luăm de la capăt.

Unde greșim? Vă întreb acum pe cei care înțelegeți cu adevărat despre ce vorbesc aici, nu despre lucruri superficiale, făcute în grabă, cu minimum de resurse și de efort. Nu. Vorbesc despre originalitate, despre perspectiva bazată pe pre-documentare și documentare, pe verificare, pe analiză, pe comparație, pe muncă adevărată și pe răsplată pe măsură. UNDE GREȘIM? 

5000 de like-uri cu 39 de euro

Pentru că multe lucruri se aseamănă cu adevărat, una dintre aceste asemănări fără drept de apel este cea dintre viață și marea rețea de socializare, Facebook, cea care este văzută de utilizatorul de rând ca fiind un spațiu curat și democratic, așa cum, din păcate, mulți încă percep viața. Realitatea este că este un fals, de la conceptul în sine până la implementarea sa. Viața nu este nici curată, nici democratică, Facebook-ul este, poate, chiar mai puțin curat și mai puțin democratic decât această unealtă de comparație din cazul nostru, caz pe care l-am pus sub lupă câteva ore înainte de a-l elibera pe post. Doar post de blog. 

O mică paranteză. Nu mă judecati pentru atitudinea mea asupra unor oameni și asupra modului lor de a minți și de a manipula. Ei sunt de vină, nu eu. Și nu mai credeți ca nu pot scrie cu adevărat frumos și îngrijit despre oameni si produsele lor care merită sa fie cunoscute. Un exemplu de produs de acest gen care mi-a venit în minte este școalademeserii.ro, proiect care îmi place cu advărat și despre care voi discuta serios cu cei responsabili pentru un material decent, curat, realist, cu cifre și analize, poate cu imagini, Depinde de ei dacă vor crede că am prea multa ură, perfect justificată și justificabilă, pentru a face ce mi-am propus. Tot ce vreau să spun este că pentru un proiect serios, sănătos și corect față de munca mea voi lucra și eu corect, sănătos și serios. Îmi pare rău că s-a lungit paranteza.

Ideea absolut nesănătoasă care spune că facebook este viitorul și dacă vrei să te găsești în viitor, este necesar ca o sumă mare de oameni să apese de cât mai multe ori Like. Pe principiul apasă like apasă like apasă like spus în mod apăsat ca în spotul vechi de la Radio 21, un spot, fără doar și poate, plin de subliminale, cu efecte majore în conștiința de neam/consum.

Vlad Ursulean a botezat si sortat patru categorii care dăunează grav sănătății paginilor de facebook, a politicenilor, a vedetelor, pentru că acum este foarte ușor de aflat. Așa că data viitoare când vedeti pagini de la noi din viața mondenă ori politică sau a organizaților care secătuiesc țara, să vă dați seama că s-a ajuns altfel la numărul, aparent, de necenceput al aprecierilor.

1. Șobolanii de liceu. În preajma oricăror alegeri ce se intersectează cu domeniul politic, paginile candidaților cresc inexplicabil. Se iau puștani de liceu de pe softpedia forum, care au o mulțime de oferte avantajoase, se negociază cu ei și pagina ta de politician va exploda și pe lângă acești falși pot veni și puțini reali, din curiozitate sau, mai sigur, din prostie. Acești întreprinzători de succes intră pe site-uri cu profil de social network exchange, care aduc valuri de pagini de facebook pentru a fi apreciate, activitate pentru care se primește puncte. Apoi punctele sunt folosite pentru a-și înscrie propriile pagini la apreciat, adică pagina politicianului sau a vedetei naționale, care, în scurt timp, devine apreciată de persoane din China de Nord. Bani să fie…

2. Șobolanii Ro-boți. Se creează conturi false cu date culese pe pe site-uri de socializare. Apoi li se ordonă să-și facă mii de prieteni. Și asta se întâmplă. Există programe în care îți încarci lista de conturi și cărora le poți da comenzi să arunce cu like-uri pe o pagină. De asta ofertele care le găsiți peste tot au specificat că se referă doar la pagini și nu la poze.

3. Hecării. Aplicațiile si jocurile care necesită like-ul tău pentru a putea beneficia de serviciul sau produsul lor sunt de fapt un paravan pentru alte pagini pe care mulți le urăsc intens și continuu. Acestea sunt doar mașinării de umflat alte pagini. Cum credeți ca proiectul pentru susținerea exploatării de la Apuseni a obținut atâtea voturi?! Aceste aplicații sunt false. Aplicațiile legate de zodii sau de genul găsește-ți sufletul pereche sunt create pentru a umfla paginile unor televiziuni, așa cum s-a întâmplat cu pagina de facebook a RTV. Frumos, zic. Cinste programatorilor. E logic ca aici să fie mereu cerere și noi să înțelegem cu greu de ce se întâmplă constant să le crească salariul.

4. Postacii politici. Se dă ordin/comunicat ca fiecare judet să livreze un număr de like-uri pe care, de data aceasta, trebuie să le și dovedească.Fiecare pretendent la un fotoliu de bani publici transpiră din greu pentru a-și face norma. Fiecare partid politic face asta. Depinde doar numărul. Dar toți o fac. Muncă multă, like-uri să curgă.

Vă sfătuiesc să vă gândiți de multe ori înainte de a decide să apeciați o pagină. Vă spun din ceea ce am citit că este greu să realizezi de unde și până unde te trezești că ai apreciat o pagină. Eu m-am trezit că l-am apreciat pe Victor Ponta. și până azi nu am știut cum s-a întâmplat. Aprecierea mea a fost la o aplicație de susținere a Simonei Halep, apreciere de care eram conștient, iar astăzi am aflat că aplicația a dus voturile către pagina lu Victor Ponta. E real. L-am dezapreciat din clipa aceea. Și încă ceva. Facebook are un algoritm EdgeRank, prin care stabilește căte postări să arate fanilor tăi și cât de sus să le plaseze pe peretele lor, în funcție de modul cum interacționează cu pagina. Dacă nu sunt reali, nu interacționează, deci pagina va fi EPIC FAIL, doar că durează un timp până se întămplă acest fapt.orasul

Citate motivationale!

Acest pasaj contine o realitate dura si daca nu ai inima tare si realitatea in patru pistoane, atunci mergi la bucatarie si incearca sa mimezi ca tai ceapa. Pofta Buna!

Mesaj pentru postatorii regulati de citate motivationale pe fiecare retea de socializare in parte: Mai sunteti multi? Cateodata pareti atat de insetati de a strica armonia tocmai cu ce vi se pare voua armonie. De asta s-au dstrus generatii intregi pentru ca le-ati spus de aceste boli incurabile denumite las si mincinos: speranta, optimism, bine, Dumnezeu, ziua de maine. Un puhoi interminabil de scriitori care au lasat opere de zero lei si zero bani au scris despre asta, facandu-te, prin repetitie, acest procedeu urat, inflexibil si murdar, care este domonstrat ca fiind singura cale de a indobitoci fara cale de intoarcere, sa crezi in expresiile astea ce te umfla cu aer, iar la prima intepatura, prima intalnire cu realitatea, sa te dezumfli instant si sa nu ai nimic pregatit pentru asta. Te-ai dus, esti mort, gata, capac peste tine.Nu ma doare ca puneti voi, ca asta ma ajuta sa vad cine sunteti si cata inteligenta va bate la usa, dar stricati generatiile “in crestere” si pentru asta nu va pot ierta. Daca altcineva e dispus sa aca asta, e alegerea lui.Cum sa credeti in avioanele astea in vorbele astea “ca maine… “, maine ce? Maine e la fel, daca nu mai rau. Ce atata bine, bunatate si lumina? NU vezi ca te calca astia in picioare si tu stai gandindu-te fix la ce te-au invatat: “Ca lasa, ca putea fi si mai rau”, “Ca lasa, ca e bine sa mananc maine, macar e ceva, ca nu avem drepturi, noi credem in spirit” 

Balivendre de doi bani. Tineti gura deschisa acolo sa nu va scape vreun mare motivational, sa credeti ca sunteti liberi si ca e frumos la voi si maine sa nu uitati de alarma de 5:30, de uniforma, de salutul cu “Sa traiti domnule”, si sa nu uitati unde-i place sefului sa fie pupat. Poate dupa dusul rece mai e vreo sansa de vindecare. S-au taiat salariile si voi tot cu o speranta in gura, s-a ros la ea pana a disparut de pe fata planetelor si mai se descopera cate un MARE scriitor care ne lumineaza prin marinimia lui. 

Tot ce v-am spus, l-as fi spus altfel, dar ma pedepsete platforma de wordpress daca injur si daca va spun toate cuvintele frumoase pe care le meritati pentru ca indobitociti lumea. Nu va e mila? Nu aveti pic de demnitate? Traiti cumva din raze solare si nu stiam eu. Si atat de multi sunteti incat niciun calmant nu mai ma face bine

Comentariul Anului. E de Oscar :))

Ce frumos m-am distrat înainte de a mă apuca de ceva treabă prin casă. Nu există ceva mai bun de atât. Garantat. 

Dan Nistor, despre care cred că e fotbalist bun, deci nu trebuie sa știe cum să se exprime, face o declarație care nu mai necesită nicio completare: “În afara celor șase(6) goluri marcate, Steaua n-a mai avut nicio ocazie clară de gol”. Deja știm cu toții că Steaua le-a dat cu terenul în cap pandurilor lui Grigoraș, la propriu și la figurat, câstigând cu 6-0 meciul de aseară. Mai important decât asta este faptul că Keșeru a marcat toate golurile formației roș-albastre în mod echitabil, 3 in prima parte a meciului și 3 în partea secundă. Dar reușita lui este umbrită de logica acestui excepțional decar împrumutat din Franța. Eu nu cred că era conștent când a spus asta. Trebuia să vă spun asta!!!