Generația cu facebook la gât

Bună seara.Titlu este în această formă pentru că este cauza principală pentru care generația noastră nu știe să gătească. Mă gândesc de câteva zile să scriu această postare, dar m-am luat cu altele. Noi nu știm să gătim, noi știm să prăjim. Atât. În rest, cumpărăm mâncare de la fast-food, comandăm mâncare, da, ne pricepem, din păcate, foarte bine să punem mâna pe telefon și să sunăm să vină mâncarea acasă, și asta pentru că, am mai spus-o eu de câteva ori, suntem comozi, ni se pare greu, refuzăm să încercăm. Oare câți bani și cât timp am economisi dacă am găti acasă? Oare câte substanțe foarte dăunătoare pentru organism am evita să înghițim, dragă generație cu facebook-ul la gât.

Mai este un motiv pentru care spun asta. Noi, utilizatorii de facebook, nu știm, de fapt, la ce folosește el, de ce a fost creat, cum funcționează, știm doar că de pe el se comandă ușor mâncare la domiciliu cu gust bun și nu înțelegem ce pun în ea de ne place atât de mult, nu mai zic despre cât stau alimentele acelea prin tiruri, prin Turcia ori prin Liban când noi le devorăm cu poftă așa mare încât spunem că acum sunt produse. Venim acasă, facem comandă la mâncare, ne întrebăm apoi după mulți de ce n-am reușit să punem nimic deoparte. Ne întrebăm când e prea târziu.

De fapt, nu știu dacă ne dorim să învățăm să ne gătim singuri. Cred că asta ne sperie, că o să rămânem la cratiță, că vom sta mereu în bucătărie, că vom avea mirosul de mâncare în piele. Dar stați o clipă. Asta este un lucru foarte bun, e bine să miroși a mâncare, e locul din casă cel mai atractiv, e cu adevărat ispititor. Mai citești un rând, mai guști din mâncare, mai scrii un rând, mai guști din mâncare, mai pui puțină sare. Și chiar nu e greu. Mie mi-ar plăcea să știu să gătesc, adică aș face-o pentru mine, pentru ai mei, pentru economie, pentru sănătate, pentru liniște, căci oriunde ai mânca, nu e ca acasă. Nu e și pace.

gen fb

Din păcate, de cele mai multe ori, generația cu facebook-ul la gât, consumă banii părinților pe mâncare, consumă banii oamenilor care, poate, ar trebui să meargă în restaurante pentru câte o ocazie, dar renunță pentru ca generația noastră nu poate mânca acasă, nu poate fi sănătoasă, nu poate învăța nimic despre substanțele care se pun astăzi în mâncare, nu poate renunța la drogul ăsta, e necesară să fie la MC, la KFC și să pună pe facebook poze cu fiecare înghițitură din mâncare, poate așa li se va potoli foamea de afirmare.

Eu vreau să învățăm să gătim pentru noi. Mulțumesc. Seară bună.

Graba strică treaba

Ne-am grăbit și acum tot ce facem e să ne uităm înapoi. E o secvență de film specific american în care, aflați pe bancheta din spate a mașinii, ne uităm pe geam în spate tot drumul în care nu vrem să renunțăm la locul nostru doar pentru că părinții și-au schimbat jobul, au primit o ofertă mai bună de lucru, cred că ne așteaptă un drum important în față, unul pe care evoluăm cu viteză, așa cum imaginea cu tata care accelerează tot timpul, grăbit fiind să ajungă la casa nouă , rămâne multe secunde pe ecran. Ecranul e de fapt memoria noastră care nu are limită și pune pe repetare secvența asta în fiecare noapte.

Ne grăbim. Ne grăbim să trăim, să experimentăm, să fugim, să ne găsim un loc de muncă, să ne dăm demisia. Suntem ca o mașină de la o firmă de transporturi care are doi șoferi, numiți, bineînțeles, ziua și noaptea, și care fac schimb de locuri pentru a se odihni. Dar mașina nu se odihnește niciodată. Ceea ce a devenit astăzi omul nu cred să fie foarte departe de asta. Ba chiar, aș face orice pariu, dacă cineva ar avea ideea că eu nu spun adevărul. Suntem mașini și ajungem la începutul maturității, sunt îndreptățit să cred asta, am 25 de ani. Dar mașina se strică și nu anunță. Scoate un țipăt în mijlocului unui drum putrezit în timp, scoate fum și apoi tace. Vrei doar să te întorci la secvența din filmul american. Dar aici nu se mai poate. Ai nevoie să fii reparat. Toți avem de asta. Te panichezi, ai nevoie să fii ajutat, cauți o firmă care să facă asta, doar nu o altă mașină, găsești una, ai nevoie de servicii de la alotractări.ro, pentru că alo e prima chestie pe care instinctul o redă, nu mai ești conștient, te-ai speriat, aștepți. Vrei să aștepți mai mult, vrei să ai timp să îți revezi existența, unde a fost zi și unde a fost noapte sau ce era pe acest drum în care mașina s-a oprit, a țipat iar apoi a tăcut. Nu ai timp. Ajung oamenii de la tractări, te văd, înțeleg.

Acum te grăbești să ajungi, să te repari, nici nu vrei să scoți un cuvânt, oamenii se uită, înțeleg. Tocmai credeai că te-ai maturizat puțin, ai 25 de ani, drumul tău e în service, aștepți să o iei de la capăt, te grăbești, din nou, să pleci, uiți să plătești, nu auzi pe nimeni cum te strigă, ești mulțumit doar că te-au auzit când i-ai chemat. Pleci.

Se donează pas cu pas

Bună ziua domnule Iohannis. Vă transmit aceste rânduri pentru că am înțeles că sunteți și președintele meu, chiar dacă eu nu am votat deloc. MI-ar plăcea ca staff-ul dumneavoastră de campanie să vă fi comunicat cât de bine ar fi ca banii ce rezultă în urma vânzării cărți dumneavoastră Pas cu Pas să îi donați, firește, în mod public unor familii satele din județul Maramureș care nu au deloc electricitate, în primul rând, iar mai apoi nu au mâncare, nu au nici cu ce merge la școală. Eu vreau să cred că sunteți președintele tuturor românilor, deci și al acestor oameni, care este posibil să vă fi votat acum. După calculele mele, cartea ar fi trebuit să fie deja la al treilea tiraj, în ritmul în care ea s-a vândut. Deci asta înseamnă cam 30.000 de exemplare nu? Dacă greșesc, accept orice corectură. Dacă o să spuneți că prețul cărții acoperă doar costul tiparului, atunci e cazul să vorbiți cu cei de la Curtea Veche, poate renunță la o parte din drepturile contractuale pentru o cauză nobilă.

cartea pas cu pas iohannis

Spun că ar fi ocazia excelentă să împușcați doi iepuri deodată. Nu o să vă spun cum se numesc ei, asta o pot face consilierii dumneavoastră, pe care am convingerea că i-ați numit deja, dar nu ați dat acest fapt presei. Eu o să mă preocup să ajungă asta pe pagina dumneavoastră de facebook, am văzut că persoanele care se ocupă de ea sunt chiar active, ar fi și culmea să nu fie active tocmai acolo dumneavoastră reprezentați schimbarea. Dacă îmi vor arunca postarea, voi mai încerca și în alt mod, mai întreb mai caut.

Am îndrăznit să îmi exprim dorința asta în calitate de cetățean și luând, totodată, și calitatea dumneavoastră de președinte în considerare. Știu că în calitatea de cetățean al acestei țări și doamna Livia Stanciu, de exemplu, poate avea comentarii legate de ce trebuia să facă guvernul, așa că această sugestie a mea nu cred că are de ce să deranjeze. Să știți că există un șef de stat care își donează 93 la sută din salariul său pentru că el poate să trăiască decent cu cei șapte la sută, și nu este vorba de un stat mare, ci doar de un stat mare. Cu bine.

Cât costă imaginea?

Bună ziua. Mă gândeam vineri, în metrou, când mă întrebam cum va fi acest sfârșit de săptămână pentru mine, dacă voi avea multă treabă, dacă voi avea multe gânduri care să mă ajute în aceste zile, la faptul că acum, în special în România, oamenii nu mai apelează decât la servicii de care au neapărată nevoie, mă gândeam că e greu să îți menții afacerea în timpul acesta, de orice tip ar fi ea, pentru că din ce în ce mai multe persoane își construiesc propria afacere, considerând, de cele mai multe ori, că pasiunea lor merită să fie transformată într-o meserie care să le aducă echilibru financiar, bucurie și satisfacție.

Nu e alt mod de a scrie despre asta, nu se pot folosi alte cuvinte, stările pe care le-am scris mai sus sunt autentice și pot fi întâlnite cu ușurință în viața tuturor celor care au ales această cale, a celor care, înainte de toate, și-au pus toată încrederea și toată priceperea pentru ca eventualii clienți să fie pe deplin mulțumiți, indiferent de condiții, și gata mereu să îi recomande la prietenii lor, care la rândul lor pot recomanda mai departe. La mine contează imaginea, iar ea, ca foarte multe lucruri, de altfel, se obține extrem de greu și se pierde extrem de ușor. Numai cei care și-au transformat pasiunea și priceperea în obiect de activitate simt asta pe pielea lor, noi, ceilalți, vorbim despre asta în teorie, dar chiar și așa, suntem siguri că avem dreptate.

Vă spun cu sinceritate că m-am gândit la un om pe care îl cunosc, care a locuit în localitatea mea când a fost copil și care, acum, locuiește la oraș și se ocupă cu fotografia și filmul de nuntă, am auzit că o face foarte bine, face asta, de mult timp, se pare că, în cercurile în care se învârte, e cunoscut ca un adevărat profesionist, unul care a reușit cu adevărat să-și trateze pasiunea ca pe o regină. Când am ajuns acasă i-am descoperit pe cei de la www.constantinbutucstudio.ro și am zăbovit preț de o jumătate de oră pe pagina lor pentru că am vrut să-i cunosc cât mai bine, am vrut să văd monstre din pasiunea lor. Apoi am văzut oameni fericiți că au apelat la serviciile lor, am înțeles că e greu să rămâi competitiv pe o piață, spre surprinderea mea și, poate, a multora, foarte competitivă, cu dinamism în raportul dintre cerere și ofertă, în care se cer cele mai înalte performanțe la cele mai mici prețuri, pentru că e frumos să recunoaștem că asta ne dorim, cu ardoare, cu toții atunci când e cazul să negociem pentru obținerea unei oferte mai bune.

Nu suntem leneși, domnule Mîndruță

Lucian Mîndruță, aflat acum într-o postură de convingător fericit, după ce a fost un pion important în ceea ce privește voturile obținute de Iohannis pe facebook, unde, practic, a fost ascultat de mii de oameni, a reușit să facă parte, cu succes, din presa de convingere, deși cuvântul corect nu este convingere, este altul, îl știți dumneavoastră, a vorbit în direct la România Tv despre situația pe care a reușit să o creeze cu ajutorul tehnicilor de Social Media, pe care, recunosc cu sinceritate, le cunoaște extrem de bine, și cu ajutorul cărora a reușit să îi facă, în special pe tineri, considerând a avea nevoie de schimbare, acum mai mult ca niciodată, să voteze un președinte despre care nu știau nimic, care, practic, n-a spus nimic în campanie, pentru a fi împotriva oamenilor leneși și neisprăviți, așa cum veți vedea și dumneavoastră în transcrierea poziție sale din emisiune. Lucian Mândruță: “Cred cu tărie că stânga este o sumă de minciuni spusă leneșilor și neisprăviților pentru ca alții să se îmbogățească”

mand

Nu știu cât o să vă mai spun domnule, pentru că așa nu mai merge. Eu nu votez, nu am votat niciodată, nu am de gând să o fac, pentru mine, care nu dețin tehnici Social Media de pe un laptop, și, prin urmare, sunt sărac, Iohannis nu a câștigat alegerile, ci aparatul bine pus la punct al PDL, nu PNL, cum se cheamă acum, nici măcar Tăușence, ridicat la grad de comandat suprem în media al diviziei de online cu sloganul dezbină și cucerește, nu cred că a realizat nimic.Ați spus neisprăviți cu sensul de săraci, asta o poate vedea oricine, iar eu, în calitate de cetățean, iau atitudine față de asta, adică nu vreau să mă jigniți. Nu e corect. Poate mama sau tata au acest drept, dar dumneavoastră nu îl aveți. Acum o să spuneți că vă refereați doar la votanții PSD, dar eu simt că nu e așa, iar faptul că spuneți despre țărani că stau la birt și votează PSD mă face să cred că habar nu aveți ce spuneți. Poporul român muncește foarte mult și degeaba. Muncește zeci de ani pentru 300 de lei la pensie, e un adevăr, vi-l spun din familia mea, nu din auzite. Poporul român are cele mai mici ajutoare sociale din Europa.

Să vă spun o realitate înainte de a generaliza. Noi, ca familie, suntem neisprăviți, eu sunt un neisprăvit mai mult decât ei, nu am un loc de muncă, încerc să consum cât mai puțin, am o pasiune, însă, care mă ține în viață dar care consumă. Noi am muncit tot timpul acasă, 24/24, fără să realizăm ceva. Ai mei au locuri de muncă, dar  dumneavoastră nu știți ce e aia muncă, pentru că scrisul pe Facebook, din păcate, nu e o muncă, vin acasă și se iau cu alte treburi. Pe lângă asta, noi nu ne permitem absolut nimic. Abia ne permitem să plătim taxele și impozitele. Ai mei câștigă minimum pe economie după zece ore de muncă, la sfârșitul cărora se apucă, da, ați ghicit, tot de muncă. Noi suntem săraci, suntem neisprăviți, pentru că, cei ca noi, trebuie să vă susțină pe cei ca dumneavoastră, cei ca noi trebuie să vă plătească campania dumneavoastră de care sunteți mândru, campanie realizată cu cei care au protestat împotriva votului mereu, cei de la unitisalvam#, asta ca să nu aveți impresia că oamenii nu știu. Repet, noi nu ne permitem absolut nimic în țara asta, nu am așteptat niciodată ceva de la cineva, admit, cu tristețe, că noi nu trăim în anul 2014, ci în anul 1767, noi trăim ca atunci, atât putem noi să facem, pentru că viața este dură când nu se câștigă pe facebook.

mand 2

Acum știu că o să ajungeți și la B1, la Sorina Matei, unde veți spune ceea ce ați spus și aici. Eu, ca cetățean, într-o țară, aparent, democratică, unde dumneavoastră și cei patru principali activiști de pe facebook, ați ridicat sintagma statul de drept la rang de regină încoronată, nu doresc să mă jigniți, nici măcar puțin, din moment ce eu nu am votat și nu o voi face deoarece pentru mine partidele politice sunt la fel, doctrinele există doar în capul conducătorilor, iar situația grea este la mine, nu la dumneavoastră. Observați că am respectat o regulă uitată a jurnalismului, aceea în care se atacă ideea, nu persoana, iar pentru că ați spus că vă e greu să vă numiți jurnalist, cred cu tărie că orice ați face acum, nu se poate numi jurnalism, deși, recunosc cu simpatie, mi-a plăcut atât de TARE conceptul de la Schimbă vorba, era așa degajat, era așa departe de politică, de televiziune, era nou și proaspăt, dar am înțeles că oamenii se schimă și nu putem înțelege de ce, oricât am căuta. Cu bine.

Cafea fierbinte în ploaie rece

Pentru că mă urmărește imaginea unui om de ieri ce avea o cafea tare fierbinte într-un pahar cu capac și care mirosea într-un mare fel, m-am îmbătat din mirosul ăla și m-am trezit abia acum când am ieșit în realitate, mirosea profund dumnezeiesc, ardea ca o lumânare uscată, era vie cu siguranță, credeam că în perimetrul acela nu ma văzusem cafea niciodată, nu mai ascultasem cum ea se cuibărea la casa sufletului meu.

Ah, ce mult m-a încântat senzația aceea. Am acum, în pauză fiind, o cafea fierbinte în ceașcă, o cameră închisă ca mirosul să nu se ridice la cer, dar senzația lipsește cu desăvârșire, îmi e greu să recunosc asta, n-aș vrea să o fac, dar senzația NU este.Cu bine

Caut WordPress de BlackFriday

Bună seara. WordPress-ul meu este rău și foarte rău cu mine, de vreo patru ore și ceva face pe inabordabilul, așa că m-am gândit că poate trebuie să-mi caut altul prin ofertele pe care toate magazinele de consum le afișează, dar apoi mi-am revenit și eu, el s-a ridicat din pat ca după boală, am revenit la ideea că sunt foarte dezamăgit de toți scriitorii de blog care au prezentat ofertele de blackfriday 2014 din oră-n oră de parcă erau rezultatele alegerilor de săptămâna trecută, asta pentru că ei au contracte directe cu magazinele de consum, asta e bănuiala mea, și certitudinea este că folosesc sistemul de afiliere, ceea ce mie, unul, nu-mi place deloc, deci, de la mine, orice ați vinde, eu nu cumpăr.

Să vă spun lucruri care contează. La metrou la Brâncoveanu un om voia să cumpere gutui, cred, chiar de la intrare de la metrou și nu știu cum a făcut dar i-au căzut 10 lei pe jos într-un colț, oarecum în fața picioarelor, ceea ce a făcut ca el să nu-i vadă. În timp ce își tocmea produsele, un tânăr cu haine foarte dubioase, se apleacă, ia banii, îl bate pe om pe spate, acesta se întoarce după ce l-a mai atenționat încă o dată, îi întinde banii, îi explică că sunt ai lui, omul nu prea crede, pune mâna în buzunare, se convinge, zâmbește, ia banii, mulțumește, tânărul dă din cap și coboară scările grăbit. Zâmbesc și eu în surdină, plec spre localitatea mea natală cu un gând bun.

Un gând bun vă doresc și vouă. Am renunțat să scriu despre modestia doamnei Iohannis, sunt destui care o fac, iar eu nu vreau să fiu ca ei, nu vreau să fac traduceri sau interpretări ale non subiectelor de semi-presă. Sper să scriu despre cât e de greu să scrii articole cu subiecte, de multe ori din aer, fără să ai o poză, fără să ai o informație de la un eveniment, o invitație la un eveniment despre care să scrii, fără să ai posibilitatea de a merge și a face reportajele la care visezi. Dar nici să le fac gratis pentru alții parcă nu e bine deloc deloc. Cu bine