pahar de votca

orasul nostru s-a ars demult. pamantul uita sa-si tina respiratia cand noi respiram de doua ori pentru o singura cauza. amintirile  pe zbor de fluturi cersesc eternitate. dansul acela nu se mai deruleaza pentru ca cineva se teme de umbre si atatea perdele acopera glasurile de afara. muzica. pe jos viata se intinde fara sa poarte costum si doar priveste la tavan. aplauzele zambesc si o fac atat de apasat incat curge prin peretii. dincolo altcineva accepta inca un rand de vodka fiindca nu gasea un alt motiv…